OpiniiPublicațiiRomânia

Băsescu către Germania – „Moldova e ruptă de România prin Pactul Ribbentrop-Molotov”

Băsescu și responsabilitatea istorică a Pactului Ribbentrop-Molotov

Declarațiile fostului președinte al României, Traian Băsescu, referitoare la afirmațiile ambasadorului Germaniei la Chișinău, Hubert Knirsch, readuc în atenția publică o problemă istorică pe care diplomația nu ar trebui să o ocolească: și Germania nazistă e responsabilă de faptul că „Moldova e ruptă de România prin Pactul Ribbentrop-Molotov”, „Țara dumneavoastră este țara care a făcut acest rău”, a afirmat Traian Băsescu, adresându-se ambasadorului german de la Chișinău.

Afirmația este una incomodă, dar are un fundament istoric incontestabil. Responsabilitatea directă pentru ultimatumul sovietic și ocuparea Basarabiei în iunie 1940 aparține Uniunii Sovietice. Însă această agresiune nu ar fi fost posibilă în forma în care s-a produs fără acordul explicit al Germaniei naziste, exprimat în Protocolul secret al Pactului Ribbentrop-Molotov din 23 august 1939. La punctul III se preciza fără echivoc:

„În privința Europei sud-estice, partea sovietică subliniază interesul pe care-l manifestă pentru Basarabia. Partea germană își declară totalul dezinteres politic față de aceste teritorii”

Acest pasaj reprezintă unul dintre documentele care au deschis calea ocupării Basarabiei de către URSS. Din acest punct de vedere, observația lui Traian Băsescu amintește un adevăr istoric pe care nici Germania, nici Europa nu îl pot ignora.

Problema ridicată de declarațiile ambasadorului Hubert Knirsch merge însă dincolo de memoria Pactului Ribbentrop-Molotov. Ea privește și modul în care este abordată identitatea din Republica Moldova.

Atunci când este invocat faptul că există cetățeni care se declară moldoveni și afirmă că vorbesc „limba moldovenească”, se descrie o realitate sociologică. Însă o asemenea constatare nu poate fi transformată într-un argument privind existența unei limbi distincte din punct de vedere lingvistic sau a unui adevăr istoric. A confunda percepțiile identitare cu concluziile istoriei și ale lingvisticii înseamnă a amesteca două planuri diferite.

Libertatea identitară nu anulează realitatea istorică

În Republica Moldova, denumirea de „limbă moldovenească” a fost promovată decenii la rând ca instrument al politicii sovietice de separare identitară dintre populația dintre Prut și Nistru și restul spațiului românesc. Tocmai de aceea, discuția nu poate fi redusă la o simplă chestiune de opțiune individuală, fără a ține cont de contextul istoric în care acest concept a fost construit și utilizat.

Respectarea dreptului fiecărei persoane de a-și asuma identitatea pe care o consideră potrivită este un principiu fundamental al unei societăți democratice. Însă acest principiu nu poate înlocui analiza istorică și științifică. Libertatea identitară și adevărul istoric nu sunt concepte echivalente.

Germania, identitatea civică și lecția istoriei basarabene

În ultimele decenii, Germania nu a susținut moldovenismul sovietic promovat de Moscova și nici teza unei identități etno-lingvistice separate de spațiul românesc. Cu toate acestea, politica sa față de Republica Moldova a pus deseori accent pe o abordare civică a identității moldovenești, construită în jurul cetățeniei, statalității și coeziunii interne.

Problema apare în momentul în care această perspectivă civică este desprinsă de contextul istoric al Basarabiei. Într-un spațiu în care identitatea a fost timp de decenii un instrument de inginerie politică sovietică, orice discuție despre identitate, limbă și memorie nu poate ignora mecanismele prin care Moscova a încercat să creeze o separare simbolică între populația Republicii Moldova și spațiul românesc.

Diplomația are nevoie de echilibru. Dar echilibrul nu trebuie confundat cu relativizarea adevărului istoric. Tocmai de aceea, atunci când un ambasador se pronunță asupra unor subiecte atât de sensibile precum identitatea și limba din Republica Moldova, cuvintele sale trebuie alese cu maximă precizie. În caz contrar, chiar fără intenție, ele riscă să legitimeze narațiuni istorice construite în epoca sovietică și valorificate astăzi de propaganda Federației Ruse.

Răspunsul României

În contextul acestor controverse, Ambasadorul României la Chișinău, Excelența Sa Cristian-Leon Țurcanu, a subliniat că Republica Moldova și România împărtășesc „o istorie bine documentată, o comunitate de limbă și un patrimoniu cultural și spiritual bine cunoscute”, realități confirmate atât de cercetarea istorică și lingvistică, cât și de cadrul constituțional și legislativ al Republicii Moldova. Diplomatul român a avertizat că afirmațiile care creează ambiguități în jurul limbii, identității sau patrimoniului cultural comun pot genera confuzii care nu servesc dialogului dintre parteneri.

Totodată, Cristian-Leon Țurcanu a atras atenția că, într-un context regional marcat de campanii de dezinformare, tentative de rescriere a istoriei și instrumentalizarea temelor identitare, astfel de mesaje riscă să fie exploatate de actori ostili, precum Federația Rusă. În această perspectivă, dezbaterea despre identitatea Republicii Moldova nu poate fi separată de responsabilitatea diplomatică de a proteja adevărul istoric și de a evita ambiguitățile care pot alimenta narațiuni geopolitice.

Aici, Excelența Sa surprinde un aspect esențial. Aceste controverse apar într-un context sensibil, în care identitatea și limba au devenit terenuri ale unor bătălii simbolice și geopolitice. Federația Rusă continuă să utilizeze tema „națiunii moldovenești” în propriile narațiuni despre Republica Moldova, transformând subiectele identitare în instrumente ale confruntării informaționale.

Preluarea textelor de pe cotidianul.md este permisă doar în limita a 300 de semne, cu obligativitatea indicării linkului direct către articolul original. Conținutul publicat este protejat de Legea 139 privind dreptul de autor și drepturile conexe. Preluarea integrală a materialelor se poate face exclusiv în baza unui acord prealabil cu redacția sau în cadrul unui abonament lunar.

Oleg Chiseliov

Oleg Chiseliov, originar din Chișinău, este student la Facultatea de Istorie, Universitatea din București, și vicepreședinte al Asociației Tinerilor Diplomați din Republica Moldova. Interesele sale includ istoria României (secolele XIX–XXI), regimul putinist, Uniunea Sovietică, Basarabia modernă și contemporană, precum și monarhia română.
Back to top button