De-a lungul a 25 de ani, legăturile cu România au fost prezentate drept un pericol pentru Republica Moldova: în disputa privind Mitropolia Basarabiei, în propunerea socialiștilor de a interzice unioniștii și, mai recent, în apelurile de la Tiraspol pentru desprinderea Transnistriei.
La 29 octombrie, președinta Maia Sandu i-a retras cetățenia Republicii Moldova lui Andrei Safonov, membru al legislativului separatist de la Tiraspol. Cu șase luni mai devreme, acesta acuza Chișinăul că pregătește absorbirea țării de către România. Dacă autoritățile doreau să urmeze această cale, susținea Safonov, puteau merge mai departe, dar fără Transnistria.
Safonov nu a primit însă cu entuziasm această formă de „independență” personală. A calificat decretul drept ilegal și a anunțat că îl va contesta în instanță, susținând că cetățenia dobândită prin naștere nu poate fi retrasă.
Președinția a motivat decizia prin participarea lui Safonov la adoptarea unor acte neconstituționale care încalcă drepturile cetățenilor Republicii Moldova din regiune, promovarea ideologiei „lumii ruse” și susținerea prezenței trupelor ruse pe teritoriul țării.
Într-un comentariu publicat în aprilie de agenția de presă a administrației separatiste, Safonov reacționa la declarațiile Maiei Sandu despre o posibilă reunificare cu România și despre aderarea Republicii Moldova la Uniunea Europeană fără Transnistria. El susținea că regiunea, sprijinită de Rusia, nu va accepta integrarea în România. Chișinăul putea să facă ceea ce considera necesar, dar fără Transnistria.
Safonov face parte dintr-o administrație care funcționează în afara autorității constituționale a Chișinăului, pe un teritoriu unde continuă să staționeze trupe ruse fără acordul Guvernului Republicii Moldova. El se opune Reunificării cu România și consideră că Transnistria nu trebuie să urmeze deciziile politice ale autorităților moldovene.
De la moldovenismul sovietic la interzicerea unioniștilor
Separarea identității moldovenești de cea română a fost politică de stat în perioada sovietică, înainte să devină una dintre temele disputelor electorale de după independență.
În 1924, autoritățile sovietice au înființat Republica Autonomă Sovietică Socialistă Moldovenească la est de Nistru, în timp ce Basarabia făcea parte din România. Moscova nu recunoștea Unirea din 1918 și susținea că moldovenii constituiau o națiune distinctă de români, cu o limbă proprie. După anexarea Basarabiei de către Uniunea Sovietică, în 1940, această doctrină a fost impusă prin școală, istoriografia oficială și administrație.
Limba română, numită de autoritățile sovietice „moldovenească”, era scrisă cu alfabet chirilic, în timp ce rusa ocupa un loc privilegiat în viața publică. Prin această politică, Moscova urmărea să slăbească legăturile culturale cu România și să consolideze sovietizarea și rusificarea teritoriului.
După independență, Partidul Comuniștilor, condus de Vladimir Voronin, a continuat să apere elemente ale doctrinei lingvistice sovietice. Socialiștii lui Igor Dodon au făcut din combaterea presupusei absorbiri a Republicii Moldova de către România una dintre principalele teme politice. În aprilie 2016, partidul avertiza că reunificarea ar duce la dispariția națiunii moldovenești, desființarea autonomiei Găgăuziei și asimilarea minorităților naționale.
Programul electoral al socialiștilor din 2019 mergea mai departe. Partidul promitea să interzică formațiunile și mișcările unioniste, precum și posturile de televiziune care promovau Unirea Republicii Moldova cu România. În același document, socialiștii propuneau soluționarea conflictului transnistrean prin negocieri cu liderii regiunii și cu partenerii externi.
La 25 august 2026, Dodon a descris propunerea de numire a lui Claudiu Năsui, fost ministru român al Economiei, în Guvernul Republicii Moldova drept un nou pas spre anexarea țării de către România. Năsui a preluat funcția de ministru al Dezvoltării Economice și Digitalizării trei zile mai târziu.
Victoria Furtună a numit ocupație Unirea Basarabiei cu România din 1918, iar partidul său, Moldova Mare, a promovat revendicări teritoriale istorice care includ și teritorii din sudul Ucrainei.
În iulie 2025, Uniunea Europeană a sancționat-o pe Furtună pentru implicarea sa în rețeaua politică a lui Ilan Șor, omul de afaceri moldovean fugit din țară. Ea a negat legăturile care i-au fost atribuite. În iunie 2026, Consiliul UE l-a sancționat și pe Anton Tregub, cetățean rus despre care a stabilit că a coordonat de la Moscova campania electorală a partidului Moldova Mare.
Potrivit deciziei de sancționare, Tregub a încurajat folosirea mitei și a altor practici de corupție în organizarea campaniei. Partidul fusese exclus de la alegerile parlamentare din septembrie 2025 pentru finanțare ilegală și cumpărare de voturi.
Potrivit Consiliului UE, campania unui partid care denunța presupusa dominație românească era coordonată de un cetățean rus, de la Moscova.
Podurile care ar fi pregătit „anexarea”
În martie 2023, deputatul comunist Constantin Starîș susținea că podurile, drumurile, căile ferate și interconexiunile electrice cu România pregătesc absorbirea Republicii Moldova. Le numea instrumente ale românizării forțate.
La 31 ianuarie 2026, o pană majoră de curent a afectat alimentarea cu energie electrică în Republica Moldova. Pentru restabilirea alimentării, operatorii au folosit patru linii electrice de 110 kilovolți care leagă sistemul moldovean de cel românesc. Aceste conexiuni nu sunt utilizate în mod obișnuit pentru importurile comerciale de electricitate.
Două zile mai târziu, canalul de Telegram în limba rusă Нетипичная Молдова NEWS susținea că România nu oferise niciun ajutor.
„Frații n-au ajutat și n-au încercat.”
Mesajul a fost preluat de alte canale de Telegram, de site-uri de știri și de platforma online a Partidului Comuniștilor. Stopfals a documentat răspândirea afirmației și a verificat contribuția celor patru interconexiuni. Republica Moldova nu cumpărase energie electrică din România în regim de urgență, dar primise electricitate prin liniile folosite la restabilirea alimentării.
Conexiunile pe care Starîș le prezentase drept instrumente ale românizării au ajutat Republica Moldova să depășească pana de curent. Ulterior, contribuția lor a fost negată într-un mesaj distribuit inclusiv pe platforma partidului său.
Nu se știe cine a lansat inițial mesajul de pe Telegram. În cazul altor campanii îndreptate împotriva României, implicarea Rusiei a fost documentată.
La 23 septembrie 2025, cu cinci zile înaintea alegerilor parlamentare din Republica Moldova, Serviciul de Informații Externe al Rusiei susținea că Uniunea Europeană și NATO pregătesc ocuparea țării. Mecanismul de răspuns rapid al G7 a identificat ulterior cel puțin 33 de articole care au amplificat acuzația prin rețele informaționale asociate Rusiei.
G7 a documentat și operațiunea Overload, prin care au fost răspândite materiale fabricate potrivit cărora Maia Sandu intenționa să forțeze Unirea Republicii Moldova cu România. Cei implicați au imitat publicații cunoscute și au distribuit informațiile false în mai multe limbi europene.
În total, G7 a identificat peste 450 de materiale de manipulare informațională din surse externe care au vizat alegerile parlamentare din Republica Moldova. Raportul a asociat, cu un grad ridicat de certitudine, principalele campanii coordonate cu operațiuni rusești deja cunoscute.
Campaniile au amplificat acuzații prezente de multă vreme în politica moldovenească. Raportul G7 nu stabilește însă că politicienii care folosesc argumente asemănătoare acționează la indicațiile Moscovei.
Când legăturile cu România erau considerate un pericol
Acuzațiile privind amenințarea românească nu s-au limitat la partide, campanii electorale și proiecte de infrastructură.
În 2001, Guvernul Republicii Moldova susținea în fața Curții Europene a Drepturilor Omului că recunoașterea Mitropoliei Basarabiei, aflată sub jurisdicția Bisericii Ortodoxe Române, ar putea pune în pericol independența și integritatea teritorială a țării.
Autoritățile de la Chișinău recunoscuseră Mitropolia Moldovei, subordonată Patriarhiei Moscovei, dar refuzau să acorde același statut Mitropoliei Basarabiei. Curtea a decis că refuzul încălca libertatea religioasă. Judecătorii nu au găsit dovezi că Mitropolia Basarabiei desfășurase activități în afara celor prevăzute de statutul său sau că recunoașterea ei ar fi creat pericolul invocat de guvern.
Tiraspolul și argumentul despărțirii
La Tiraspol, perspectiva Reunificării cu România este invocată pentru a susține un rezultat diferit: desprinderea Transnistriei de Republica Moldova.
La 25 iunie 2026, agenția de presă a administrației separatiste, Novosti Pridnestrovya, a publicat un comentariu semnat de Vasili Ivanov. Acesta susținea că o eventuală Reunificare cu România ar trebui să ducă la negocieri pentru separarea pașnică și definitivă a Transnistriei.
Ivanov reacționa la un proiect de lege privind Reunificarea, depus în Parlamentul României de reprezentanți ai partidului S.O.S. România. Proiectul trecuse tacit de Camera Deputaților la 24 iunie, după expirarea termenului de dezbatere, dar a fost respins de Senat la 23 septembrie.
Spre deosebire de Safonov, care nu precizează dacă dorește menținerea separării de fapt sau independența Transnistriei, Ivanov cere desprinderea definitivă a regiunii. Amândoi invocă însă perspectiva unor legături constituționale mai strânse cu România pentru a susține că Transnistria ar trebui să-și decidă viitorul separat de Chișinău.
Republica Moldova ar putea adera la Uniunea Europeană înainte de soluționarea conflictului transnistrean, fără să recunoască independența regiunii. Eugen Cara a analizat această posibilitate într-un studiu publicat în iunie 2025 de Centrul pentru Studii Est-Europene de la Stockholm. Autorul a examinat formule prin care Republica Moldova ar putea avansa în procesul de integrare europeană, lăsând nerezolvat statutul final al Transnistriei, dar păstrându-și frontierele recunoscute internațional.
Barometrul Opiniei Publice din septembrie 2026 arată că 82% dintre respondenți apreciază relațiile Republicii Moldova cu România drept bune sau foarte bune. În același timp, la un eventual referendum privind Reunificarea, 48,8% ar vota împotrivă și 38,6% pentru. Sondajul a fost realizat pe un eșantion de 1.116 adulți și nu a inclus regiunea transnistreană.
Oamenii pot aprecia relațiile cu România fără să dorească Reunificarea. Sondajul nu arată în ce măsură dezinformarea rusă le-a influențat opțiunile. O eventuală Reunificare ar impune clarificarea unor chestiuni constituționale, politice și economice, inclusiv statutul Găgăuziei și garanțiile pentru minoritățile naționale.
În aprilie, Safonov susținea că autoritățile de la Chișinău puteau să-și continue apropierea de România sau procesul de aderare la Uniunea Europeană, dar fără Transnistria. Invoca sprijinul Rusiei pentru refuzul regiunii de a se integra în România, în timp ce trupele ruse continuau să staționeze pe teritoriul Republicii Moldova.
Pentru Safonov, pericolul venea de peste Prut.
