După ce a avansat un candidat care nu era nici măcar suficient de cunoscut în rândul chișinăuienilor, PAS vine acum cu o altă propunere. Rămâne de văzut dacă, de această dată, partidul s-a hotărât sau dacă asistăm la încă o rundă de tatonări politice. În orice caz, impresia lăsată până acum este că PAS caută candidatul, dar încă nu știe exact ce fel de candidat îi trebuie pentru a intra cu adevărat în competiția pentru Primăria Chișinău.
Primele reacții din spațiul public, inclusiv din partea unor susținători ai parcursului european al Republicii Moldova, nu au fost tocmai entuziaste. Iar acesta este un semnal pe care partidul nu ar trebui să-l ignore. Când nici propriul electorat nu pare convins de o desemnare, poate că problema nu ține doar de felul în care este comunicată candidatura, ci și de alegerea în sine.
Una dintre criticile frecvente vizează capacitatea de comunicare a candidatei. Desigur, una este să iei cuvântul în Parlament, să susții discursuri și să participi la dezbateri politice, și cu totul alta este să convingi un oraș întreg că îi înțelegi problemele și că ai o viziune administrativă. Primăria Chișinău nu este o tribună parlamentară. Aici nu poți construi o campanie electorală doar prin discursuri despre cât de mult reprezintă Ion Ceban mâna Moscovei sau prin eterna rugăminte adresată electoratului: votați-ne pe noi, ca să nu câștige celălalt.
Votul util nu este o strategie electorală în sine. Poate mobiliza o parte a electoratului, dar nu poate înlocui un candidat credibil, cu personalitate, viziune și capacitate de comunicare. Chișinăuienii nu au nevoie doar să li se explice de ce nu trebuie să-l voteze pe Ceban. Au nevoie să li se explice de ce ar trebui să voteze candidatul PAS. Iar între aceste două mesaje există o diferență pe care partidul pare să nu o fi înțeles pe deplin.
Mai există și problema imaginii publice. Victoria Belous vine cu un bagaj politic acumulat la Ministerul Finanțelor, iar asocierea cu majorările de taxe și impozite, inclusiv controversa legată de produsele Temu, nu reprezintă tocmai un avantaj electoral. Poate că nu toate aceste decizii îi aparțin în exclusivitate, dar în politică percepția publică contează uneori mai mult decât explicațiile tehnice. Iar până acum, comunicarea publică nu a reușit să transforme experiența ministerială într-un capital de imagine evident.
Să fim sinceri: competiția pentru Primăria Chișinău nu se câștigă prin simpla desemnare a unui reprezentant al partidului de guvernare. Ion Ceban are deja notorietate, experiență electorală și o vizibilitate administrativă construită în ani. PAS trebuie să vină cu mai mult decât o candidatură validată în interiorul partidului și cu speranța că electoratul pro-european va face restul muncii.
Mai mult, partidul pare să uite că Primăria Chișinău nu este o funcție care se câștigă prin popularitatea PAS la nivel național. Este o competiție locală, în care contează traficul, transportul public, infrastructura, urbanismul, spațiile verzi, curățenia și, mai ales, capacitatea candidatului de a vorbi despre aceste probleme într-un limbaj pe care oamenii să-l înțeleagă.
Există însă o problemă care depășește PAS și pe care nu o putem reduce la numele unui candidat. Este vorba despre incapacitatea, cel puțin până în acest moment, a formațiunilor care se revendică de la valorile europene și românești de a construi o alternativă politică în jurul unui proiect comun pentru Chișinău.
Unde sunt discuțiile despre o eventuală coagulare? Unde sunt întâlnirile, negocierile și încercările de a identifica un candidat care să depășească granițele electorale ale unui singur partid? Unde este măcar o dezbatere publică despre prioritățile administrative ale Capitalei și despre ce ar putea oferi, împreună, aceste formațiuni?
Nu este obligatoriu ca toate să fuzioneze, să renunțe la identitatea politică sau să dispară într-o alianță de conjunctură. Dar este greu de înțeles de ce, în fața unei competiții atât de importante pentru viitorul Capitalei, fiecare pare preocupat mai degrabă de propria vizibilitate decât de construirea unei alternative credibile.
Și, înainte ca PAS să-și facă planuri pentru „cucerirea” Chișinăului, ar fi bine să-și amintească de anul 2023. Atunci, Lilian Carp a obținut 28,23% din voturi, în timp ce Ion Ceban a câștigat din primul tur, cu 50,62%. La Consiliul Municipal, PAS a acumulat 32,88%.
Trei ani mai târziu, pare că partidul încă nu a găsit răspunsul la o întrebare elementară: de ce nu reușește să transforme susținerea politică într-o ofertă electorală convingătoare pentru chișinăuieni? Poți schimba candidatul, poți schimba afișele, poți organiza conferințe de presă și poți repeta la nesfârșit că adversarul are legături cu Moscova. Dar nu poți cere unui oraș să te voteze doar pentru că nu-l mai vrea pe celălalt.
Iar dacă aceasta este lecția pe care PAS a înțeles-o din alegerile din 2023, atunci problema partidului nu este lipsa unui candidat. Este lipsa unei strategii care să pornească de la realitățile Chișinăului, nu de la calculele de la sediul partidului.
