EXCLUSIV Șefa StratCom critică dur rețelele de socializare: Li se cam fâlfâie de principiile etice / Cât de dezarmat este un stat ca R.Moldova în fața unor platforme precum Telegram și TikTok / Marile pericole de pe Telegram

Telegram nu mai reprezintă doar o platformă prin care sunt distribuite informații false și manipulate, ci a devenit un instrument folosit în scopuri infracționale, inclusiv pentru recrutarea unor persoane în vederea comiterii, de pildă, a unor acte de sabotaj.

Avertismentul îi aparține Lilianei Vițu, șefa StratCom din Republica Moldova, care a oferit recent declarații în exclusivitate pentru Cotidianul.md despre riscurile pe care le reprezintă această platformă. 

De asemenea, oficiala de la Chișinău atrage atenția că platforma Telegram refuză să coopereze cu autoritățile Republicii Moldova.

Totodată, Liliana Vițu vorbește despre vulnerabilitatea societăților democratice în fața algoritmilor opaci ai platformelor sociale, despre amplificarea artificială a anumitor narațiuni pe aceste platforme, respectiv despre dificultatea de a combate asemenea fenomene maligne.

În opinia sa, aderarea Republicii Moldova la Uniunea Europeană ar putea oferi un cadru suplimentar de protecție, prin aplicarea legislației europene privind serviciile digitale.

Redăm declarațiile Lilianei Vițu:

– Telegram-ul este periculos pentru că reprezintă, de fapt, o platformă unde au loc recrutări de persoane cu scopul destabilizării situației în Republica Moldova. E o platformă pentru infracțiuni. Se creează rețele, se fac racolări de oameni pentru acte de sabotaj, chiar pentru asasinate. Așadar, Telegram-ul este folosit ca un instrument pentru activități ilegale.

– Îmi amintesc de o discuție prilejuită de Ziua Internațională a Libertății Presei cu privire la Telegram ca o platformă prin care sunt atacați jurnaliștii, prin care se transmit amenințări cu moartea, prin care se desfășoară campanii de denigrare. Și îmi amintesc cum, la acea vreme, șeful IGP spunea că Telegram-ul nici măcar nu răspunde la solicitările Poliției atunci când este vorba despre conturi implicare în rețeaua de distribuție a drogurilor. Îmi amintesc și de o emisiune de la TV8 despre felul în care Telegram-ul este folosit de dealerii de droguri ca să ajungă la adolescenții din școli, în special la băieții din clasele a V-a, a VI-a și a VII-a.

– Așadar, pericolul reprezentat de Telegram este mult mai mare decât cel al diseminării unor informații false sau manipulate. Din păcate, Telegram este platforma care refuză orice formă de comunicare cu autoritățile Republicii Moldova. Mai mult, în preajma alegerilor parlamentare din 2025, Telegram a atacat Republica Moldova, pretinzând că autoritățile de la Chișinău ar dori să cenzureze platforma.

– Deci, o altă soluție decât aceea de a-i descuraja pe oameni să folosească aceste platforme… Pe de altă parte, vedem că și autoritățile au nevoie de această platformă ca să își promoveze interesele, întrucât acolo există o audiență, iar astfel vorbim despre Telegram ca despre un mijloc de a ajunge la acei oameni.

– Ne va lua foarte mult timp, ca societate, să înțelegem care conturi de Telegram sunt nocive și care nu, pe care să le urmărim și pe care nu.

– Bineînțeles, este mult mai simplu să închizi totul, dar atunci apare întrebarea legitimă: cu ce ești mai bun decât statul agresor care procedează la fel și blochează, de exemplu, accesul la Google, Meta sau alte rețele de socializare? Măsurile restrictive sunt mereu la îndemână și pot constitui, eventual, o soluție pe termen scurt. Ele pot fi adoptate într-un caz extrem, de pildă atunci când alegerile sau ordinea constituțională sunt amenințate ori în cazul în care Telegram ar fi folosit pentru răsturnarea ordinii constituționale.

– Mă tem că nu am, din păcate, un răspuns bun pentru democrația noastră, respectiv nu am un răspuns din care să derive că ne putem proteja democrația. Suntem, cumva, complet expuși în fața acestei platforme Telegram.

– Cu alte platforme, am putea avea la un moment dat o relație mai bună, pe măsură ce aderăm la Uniunea Europeană. Și e foarte important să aderăm cât mai repede, întrucât atunci am fi protejați de legislația UE, care este relativ recentă în acest domeniu. Mă refer la Regulamentul privind Serviciile Digitale, adoptat în urmă cu câțiva ani. Abia acum vedem că Comisia Europeană începe să dea amenzi.

– Dar, din nou, ceea ce se poate face este la latitudinea platformelor. Autoritățile statului pot solicita platformelor să ia măsuri privind algoritmii și să intervină asupra mecanismelor de monetizare a dezinformării, adică să nu mai poată fi furnizați bani murdari prin intermediul platformelor, însă, până la urmă, suntem la cheremul lor. Este la latitudinea platformelor să dea jos sau nu acel conținut, respectiv să dezactiveze, de exemplu, mecanismele de recomandare algoritmică sau instrumentele de direcționare politică.

– Lucrurile sunt destul de complicate, mai ales din perspectiva faptului că există conținuturi de dezinformare generate cu ajutorul tehnologiei, iar algoritmii amplifică în mod artificial vizibilitatea acestor conținuturi. Astfel, oamenii sunt targetați de acești algoritmi. Noi nu avem suficientă transparență în ceea ce privește modul în care funcționează acești algoritmi. Uneori am impresia că, dacă mă gândesc să-mi pun o haină roșie, încep deja să primesc publicitate doar cu haine roșii. Așadar, am impresia că tehnologiile au devenit atât de intruzive în modul în care funcționăm ca societate, încât cred că suntem chiar la limita unui risc fără precedent de ingerință în procesele democratice.

– Eu nu aș pune întreaga responsabilitate pe seama cetățeanului în acest context, dar nici n-aș pune totul pe seama unei instituții, pentru că fiecare trebuie să-și facă temele pentru acasă. Instituțiile trebuie să facă aceste demersuri, chiar dacă rata de răspuns este mică, chiar dacă Telegram-ul nu vrea să comunice. Noi trebuie, totuși, să analizăm aceste cazuri, trebuie să documentăm situația din Republica Moldova, să arătăm toate ingerințele, să arătăm în special toată această infrastructură de comportament inautentic, să arătăm felul în care are loc această amplificare artificială a numărului de distribuiri și de vizualizări, fenomen care are scopul de a promova o anumită narațiune și de a crea percepția că tocmai această narațiune prezintă interes pentru cetățeni, nu alta. Așadar, noi, ca instituții, trebuie să ne îndeplinim fiecare atribuțiile care ne revin prin mandatul primit. Iar cetățenii, școlile, universitățile, grădinițele, profesorii, organizațiile din societatea civilă și presa au rolul lor, fie că este vorba despre explicare, fie despre încurajarea participării civice.

– Algoritmul, dacă a identificat faptul că ai gândire critică, va încerca, de exemplu, să te țină departe de urna de vot. Noi trebuie să împiedicăm algoritmul să te demotiveze, să-l împiedicăm să îți creeze percepția că ești într-o mare neputință, să-l împiedicăm să-ți slăbească atât de tare încrederea în stat, încât să fii apatic și să nu mai vrei să participi la vot.

– Cred că trebuie să facem o distincție și să nu mai folosim termenul „social media”. Cel care aude acest termen poate ajunge să pună semnul egalității între o publicație media precum Ziarul de Gardă, un post media de televiziune precum Moldova 1 și o platformă media precum TikTok, pentru că el crede că toate acestea sunt cumva surse de informare. Însă rețelele de socializare nu sunt surse de informare. Ele nu au un cod deontologic. Chiar aș spune că, în majoritatea cazurilor, li se cam fâlfâie de principiile etice. Un aspect pe care trebuie să-l explicăm este că, de fapt, aceste rețele sunt afaceri. Sunt afaceri care aparțin unor tehno-oligarhi, care folosesc toate aceste tehnologii de ultimă oră care permit anonimatul, care permit ca algoritmii să îți sucească conținutul și să seteze ceea ce îți apare.

– Când stăm o oră, sau cine știe cât stăm, și tot dăm scroll, de cele mai multe ori un algoritm despre care tu nu știi cum funcționează, care operează într-o cvasi lipsă de transparență, decide ceea ce vezi tu. El decide dacă te ține în bula ta sau dacă te scoate din ea. El decide dacă bulele interacționează sau nu. El decide dacă îți afișează conținut care să te inflameze și mai tare sau, din contră, să te calmeze.

– Un alt risc constă în faptul că multe din aceste operațiuni se desfășoară în condiții de anonimat. Așadar, e foarte greu să stabilești legătura dintre anumite pagini și anumite persoane, precum și dintre acestea și anumiți actori statali sau nestatali, darămite să mai vezi și de unde vine finanțarea. Dar ne dăm seama că nu este vorba despre o acțiune de voluntariat, ci despre o ingerință, despre o operațiune de ingerință externă, care are și niște bani murdari în spate.

Riscurile care vin dinspre aceste afaceri, respectiv de pe aceste platforme, sunt foarte mari nu doar pentru democrația Republicii Moldova, ci și pentru tot ceea ce înseamnă democrația liberală.

– Există mai multe discuții despre modul în care ne putem proteja societățile. De exemplu, copiii cu vârsta sub 13 ani să nu aibă deloc acces. Am auzit cum președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, are în vedere introducerea acestei limite. Așadar, până la vârsta de 13 ani, niciun fel de cont pe rețelele sociale, iar între 13 și 15 ani, accesul ar fi permis într-un mediu controlat, de exemplu, timp de cel mult o oră, cu îndrumare parentală. Acesta ar putea fi un tip de intervenție. Întrebarea este cum pui în aplicare o astfel de prevedere dacă există un părinte care poate crea un cont pentru copilul său, poate minți în privința vârstei acestuia și îi poate permite accesul. În Australia, unde s-a mers deja pe o astfel de măsură de restricționare a accesului copiilor la rețelele sociale, au fost cazuri de părinți care au cumpărat VPN-uri sau au creat conturi, precum și copii care au reușit să folosească o altă fotografie în procesul de autentificare. Așadar, ideea este nu doar ce prevezi în lege, ci și cum pui legea în aplicare.

– Un alt mecanism ar fi într-adevăr crearea acestui ID digital, dar există și situații în care, de exemplu, în țări cu regimuri autoritare, jurnaliști precum dumneavoastră ori activiști din societatea civilă, în special apărătorii drepturilor omului, au nevoie de anonimat, pentru că, altminteri, ar fi țintele acelor regimuri autoritare și ar putea deveni ținte ale represaliilor. De pildă, cum le pot oferi protecție celor pe care îi numim avertizori de integritate? Nu există, din păcate, un răspuns simplu la o situație atât de complicată.

– Avem de-a face cu o situație profund asimetrică, în condițiile în care ei se folosesc de procese democratice ca să atace democrația, iar noi trebuie să apărăm democrația prin metode democratice. Și, pe cale de consecință, da, lupta aceasta trebuie să se desfășoare în condițiile acestei asimetrii foarte pronunțate, pentru că, până la urmă, valorile noastre sunt cele democratice și de aceea suntem de partea bună a istoriei. Noi avem valori și acționăm în conformitate cu aceste valori.