Democrații au câștigat ambele camere ale Congresului, pe fondul nemulțumirilor față de scumpiri, războiul cu Iranul și felul în care Donald Trump își exercită puterea.
„Cred că o să devin «domnul Veto»”, spunea Donald Trump cu puțin înaintea alegerilor din 3 noiembrie. Președintele se vedea respingându-le democraților proiectele de lege, vreme de o lună sau două, înainte de a accepta să negocieze cu ei.
Miercuri dimineață, democrații obținuseră majoritatea în ambele camere ale Congresului, câștigând inclusiv în state unde republicanii dominau de zeci de ani. James Talarico a devenit primul democrat ales senator în Texas după 1988, iar Adam Hamilton l-a învins pe senatorul republican Roger Marshall în Kansas, unde partidul său nu mai câștigase un mandat în Senat din 1932. Democrații au obținut și mandate deținute anterior de republicani în Iowa, Carolina de Sud, Ohio și Carolina de Nord, potrivit Associated Press.
În timpul campaniei, Trump le ceruse susținătorilor să voteze ca și cum el însuși ar fi candidat. După înfrângerea republicanilor, a susținut că ar fi câștigat dacă numele său s-ar fi aflat pe buletinul de vot. I-a felicitat totuși pe democrați și s-a declarat dispus să negocieze.
Casa Albă luase însă în calcul pierderea Congresului cu mult înaintea scrutinului. Încă din aprilie, Stephen Miller, adjunctul șefului de cabinet, și Russell Vought, directorul Biroului pentru Buget, lucrau cu juriștii administrației pentru a identifica măsurile pe care Trump le-ar putea lua fără aprobarea legislativului. Potrivit unei investigații Reuters publicate la 1 noiembrie, pregătirile vizau imigrația, tarifele vamale, locuințele și cheltuielile federale. Oficialii analizau inclusiv folosirea fondurilor deja aprobate și modul în care administrația ar putea răspunde anchetelor parlamentare, citațiilor și acțiunilor în justiție.
În ianuarie 2027, când noul Congres își va începe mandatul, democrații vor prelua conducerea comisiilor parlamentare și controlul asupra confirmării numirilor prezidențiale în Senat. Vor avea mai multă influență și asupra cheltuielilor federale. Trump își va păstra însă dreptul de veto și o putere considerabilă de decizie în politica externă, inclusiv în chestiuni care privesc ajutorul pentru Ucraina, războiul cu Iranul și tarifele vamale, pe care și-a întemeiat o bună parte din politica economică.
Prețul politicii externe
Scumpirea benzinei, a alimentelor și a altor produse de strictă necesitate a cântărit greu în opțiunile alegătorilor americani. Războiul cu Iranul și tarifele impuse de Trump au adus costurile politicii externe în bugetele familiilor.
Potrivit AP Voter Poll, sondaj realizat în rândul a aproximativ 80.000 de alegători, patru din zece consideră economia cea mai importantă problemă a Statelor Unite, iar aproape trei din zece indică starea democrației. Costul vieții și corupția guvernamentală s-au numărat printre preocupările care au influențat cel mai mult votul pentru Congres.
Războiul cu Iranul a contribuit la creșterea prețurilor energiei, iar tarifele vamale au sporit costurile suportate de importatorii și consumatorii americani. Trump promisese un nivel de trai mai bun și evitarea unor noi războaie în Orientul Mijlociu. În al doilea mandat, a impus noi tarife vamale și a intrat într-un război cu Iranul, decizii ale căror costuri au ajuns să apese asupra alegătorilor.
David Smith, jurnalist american, fondator și redactor al publicației Moldova Matters, locuiește în Republica Moldova din 2012. Urmărește politica Washingtonului dintr-o țară unde deciziile americane au consecințe importante pentru economie și securitate. Înaintea scrutinului, Smith considera că efectele interne ale politicii externe a lui Trump vor influența decisiv votul.
„Tarifele vamale și războiul cu Iranul vor cântări probabil decisiv la aceste alegeri, pentru că ambele duc la același lucru: prețuri mai mari”, spunea Smith.
Robin S. Brooks, cercetătoare invitată la Pomona College, în domeniul politicilor globale și guvernanței, a lucrat timp de 21 de ani în serviciul diplomatic american, înainte de a ocupa o funcție în Consiliul Național de Securitate și de a o consilia pe vicepreședinta Kamala Harris în probleme europene, eurasiatice și multilaterale.
Înaintea alegerilor, Brooks observa că democrații nu își schimbaseră neapărat felul în care se adresau alegătorilor. Aveau însă ocazia să atragă atenția asupra promisiunilor încălcate de Trump privind nivelul de trai și evitarea intervențiilor militare.
„În general, alegătorii, mai ales cei tineri, s-au săturat de situația actuală și simt că partidele tradiționale nu le mai apără interesele și nu le reprezintă valorile”, spunea Brooks.
Ea observă aceeași nemulțumire și în Europa, unde candidații din afara centrului politic tradițional atrag tot mai mulți alegători. În opinia sa, influența marilor finanțatori și a corporațiilor a întărit percepția că partidele consacrate s-au îndepărtat de oamenii pe care ar trebui să-i reprezinte.
Sondajul AP arată că aproximativ șapte din zece americani sub 30 de ani au votat pentru candidații democrați la Camera Reprezentanților. La prezidențialele din 2024, voturile tinerilor fuseseră împărțite mult mai echilibrat între cele două partide. Deși au reprezentat aproximativ o zecime dintre participanții la scrutin, orientarea lor către democrați a coincis cu o scădere a sprijinului pentru republicani și în rândul alegătorilor hispanici.
Aproape patru din zece alegători au declarat că au votat pentru a-și exprima opoziția față de Trump, în timp ce mai puțin de doi din zece au vrut să-și arate sprijinul pentru președinte. Nemulțumirea nu se oprește însă la Casa Albă: aproximativ trei sferturi dintre respondenți dezaprobă și activitatea Congresului.
Democrații au recâștigat Congresul cu voturile unor americani nemulțumiți de ambele partide. Noua majoritate va avea de răspuns cererilor de reducere a prețurilor și de îmbunătățire a guvernării, dar și așteptărilor celor care vor un control mai strict asupra unei administrații ale cărei decizii externe provoacă tot mai multe controverse în interiorul țării.
Ce poate face Congresul?
Cu majorități în ambele camere, democrații vor putea ancheta deciziile administrației, chema oficiali la audieri și solicita documente guvernamentale. În Senat, vor putea respinge candidații propuși de președinte pentru funcții importante din administrație și din justiția federală.
„Congresul poate refuza finanțarea unor programe cu care nu este de acord sau poate aloca bani pentru inițiative pe care administrația nu le privește cu prea mult entuziasm”, explică Brooks.
Prin buget, noua majoritate poate condiționa viitoarele alocări, respinge cereri de fonduri suplimentare și verifica felul în care sunt cheltuiți banii aprobați anterior. Aceste decizii ar putea afecta ajutorul militar, activitatea diplomatică și finanțarea agențiilor federale.
Fondurile deja aprobate rămân însă supuse legislației în vigoare, iar noile restricții bugetare trebuie, de regulă, adoptate prin lege de ambele camere. Trump poate respinge proiectele prin veto. Pentru a trece peste opoziția președintelui, democrații ar avea nevoie de voturile a două treimi dintre membrii fiecărei camere.
În Senat, majoritatea proiectelor trebuie să obțină sprijinul a 60 de senatori pentru a depăși obstrucția parlamentară, cunoscută drept filibuster. În cazul inițiativelor care nu pot fi adoptate prin proceduri speciale, democrații vor avea nevoie și de voturile unor republicani.
Înaintea scrutinului, Brooks considera că o victorie clară a democraților, însoțită de o prezență la vot peste cea obișnuită, ar transmite Casei Albe un semnal puternic despre nepopularitatea unor măsuri. Ea anticipa că administrația ar putea renunța la o parte dintre politicile care provoacă cele mai mari nemulțumiri.
Aproximativ șapte din zece respondenți ai sondajului AP consideră că legislativul a făcut prea puțin pentru a limita puterea președintelui. Primele semne ale unei eventuale schimbări de politică ar putea apărea înainte de ianuarie, cât timp republicanii controlează încă vechiul Congres, iar administrația poate folosi fondurile aprobate anterior.
David Smith nu se așteaptă însă ca înfrângerea republicanilor să schimbe poziția președintelui în privința politicii externe sau a tarifelor vamale.
Întrebat înaintea votului dacă pierderea Congresului l-ar putea determina pe Trump să-și schimbe abordarea, a răspuns scurt: „Mă îndoiesc serios”.
Smith consideră că, de-a lungul timpului, Congresul a cedat o mare parte din influența sa asupra deciziilor de război și pace. El invocă războiul cu Iranul, desfășurat fără o autorizare expresă din partea legislativului, și numirea unor oficiali interimari care nu au trecut prin procedura obișnuită de confirmare în Senat. Se îndoiește și că parlamentarii pot opri un președinte dispus să folosească fonduri aprobate pentru alte scopuri.
Legea americană privind prerogativele de război, War Powers Resolution, stabilește procedurile aplicabile operațiunilor militare desfășurate fără aprobarea Congresului, inclusiv anumite limite de timp. Legislativul decide și finanțarea operațiunilor militare, însă exercitarea acestor atribuții poate provoca dispute privind interpretarea legii și limitele puterii prezidențiale.
„Pârghii există, iar instanțele au impus deja anumite limite, inclusiv în privința tarifelor vamale. Numai că regulile jocului nu mai sunt cele de altădată și nu e clar cum vor evolua lucrurile”, spune Smith.
Brooks crede că rezultatul electoral îl va supune pe Trump unei presiuni mai mari să-și reconsidere deciziile nepopulare. Smith nu este convins că președintele va accepta constrângerile unei guvernări în care Casa Albă și Congresul sunt controlate de partide diferite.
În ianuarie, democrații vor avea posibilitatea să investigheze cheltuielile administrației și să blocheze unele numiri prezidențiale.
Partidele se pregătesc pentru perioada de după Trump
Înfrângerea republicanilor a reaprins discuțiile despre direcția partidului înaintea alegerilor prezidențiale din 2028, când Constituția nu îi va mai permite lui Trump să candideze pentru încă un mandat.
Înfrângerile suferite de candidații susținuți de el, inclusiv în Texas și Carolina de Sud, au arătat cât de greu le este altor republicani să obțină același sprijin electoral. Trump rămâne figura dominantă a partidului, dar în interiorul mișcării construite în jurul său există dezacorduri privind naționalismul economic, angajamentele internaționale și relațiile Statelor Unite cu aliații tradiționali.
Smith face o distincție între convingerile personale ale lui Trump și ideologia care se formează în mișcarea MAGA. Președintele are, în opinia sa, câteva preferințe constante, în special pentru tarifele vamale și pentru liderii pe care îi consideră puternici. Diferitele tabere din jurul său au încercat să transforme aceste preferințe într-un program politic mai coerent.
Smith se așteaptă ca neînțelegerile să se accentueze pe măsură ce republicanii vor începe să discute despre viitorul lider al partidului. De aceste dispute vor depinde și pozițiile lor față de NATO, angajamentele militare americane în străinătate și competiția strategică cu China.
Nu crede însă că vreuna dintre tabere va putea readuce Partidul Republican la forma pe care o avea înainte de Trump. Pentru Smith, această etapă din istoria partidului s-a încheiat.
Nici democrații nu și-au rezolvat propriile dispute prin victoria electorală. Smith amintește că Statele Unite nu au un lider oficial al opoziției, așa cum există în democrațiile parlamentare. Competiția pentru desemnarea candidatului la prezidențialele din 2028 va decide ce personalități și idei vor câștiga influență în partid.
O parte dintre democrați susțin un program economic mai pronunțat de stânga. Alții consideră că politicienii moderați, proveniți din state unde competiția electorală este strânsă, pot atrage mai mulți votanți concentrându-se asupra corupției și nivelului de trai.
Victoriile obținute în state favorabile republicanilor au întărit poziția celor care susțin candidați capabili să atragă voturi și din afara electoratului democrat tradițional. În același timp, aripa progresistă a partidului a obținut propriile succese electorale.
Zece mii de mile până la normalitate
Preluarea conducerii comisiilor parlamentare de către democrați le va oferi guvernelor europene mai multe ocazii să ceară revizuirea cheltuielilor americane pentru apărare și a politicii comerciale a Washingtonului. Pentru Kîiv și Chișinău, însă, cele mai importante vor rămâne deciziile privind finanțarea.
Potrivit unui raport publicat în august de Serviciul de Cercetare al Congresului, legislativul american nu mai aprobase fonduri noi semnificative pentru Ucraina din aprilie 2024. Între timp, statele europene membre NATO au finanțat achiziții de armament american pentru Kîiv.
Noua majoritate democrată ar putea cere fonduri suplimentare, investiga întârzierile în livrarea armamentului și susține sancțiuni mai dure împotriva Rusiei. Trump va păstra însă controlul negocierilor cu Moscova, iar dreptul său de veto ar putea îngreuna orice încercare de schimbare a politicii administrației.
Deciziile bugetare ale Washingtonului contează și pentru Republica Moldova. La începutul anului, Statele Unite au alocat 36,5 milioane de dolari pentru securitatea națională a țării, inclusiv pentru securitatea energetică, protecția cibernetică și capacitatea instituțiilor de a face față amenințărilor, potrivit Ministerului de Externe de la Chișinău.
Democrații ar putea influența viitoarele alocări și verifica modul în care este folosit acest sprijin. Securitatea Republicii Moldova rămâne însă strâns legată de războiul din Ucraina și de prezența militară rusă în Transnistria.
David Smith avertizează că liderii europeni ar greși dacă ar interpreta victoria democraților drept începutul unei reveniri rapide la politica americană cu care erau obișnuiți.
„În cel mai bun caz, acesta este doar primul pas dintr-un drum de 10.000 de mile pentru repararea unui sistem politic american grav afectat”, spune Smith.
Smith observă și o schimbare de generație la Washington. Politicienii formați în timpul Războiului Rece lasă treptat locul unor lideri mai tineri, preocupați tot mai mult de China și de regiunea Pacificului. El se așteaptă ca această orientare să se mențină indiferent de partidul aflat la putere, chiar dacă o viitoare administrație va încerca să îmbunătățească relațiile cu aliații europeni.
Nu crede că această orientare poate fi inversată. Interesul tot mai mare al Washingtonului pentru Pacific va continua să influențeze deciziile privind angajamentele militare americane și resursele disponibile pentru securitatea Europei.
„Fie că Statele Unite vor găsi o nouă formă de normalitate, fie că se vor afunda și mai mult în criză, Europa va trebui oricum să se bazeze mult mai mult pe propriile forțe”, spune Smith.
