EXCLUSIV O iarnă pe cărbune în așa-zisa Transnistria. Ce implică asta și care sunt problemele cu care se confruntă locuitorii. Școlile și spitalele vor polua aerul fără restricții până în iunie 2027

Pe 21 octombrie, parlamentul-fantomă de la Tiraspol a adoptat o decizie care scoate la iveală trista realitate din așa-zisa Transnistria (mult mai clar decât orice declarație oficială) chiar în pragul sezonului rece, care necesită apă caldă și căldură în case. Mai exact, pretinșii deputați au exceptat spitalele, școlile, grădinițele și alte instituții sociale de la respectarea limitelor privind emisiile în atmosferă, până la data de 1 iunie 2027. Măsura vizează funcționarea centralelor termice pe combustibil solid: cărbune și lemne.

Câte ”instituții” au trecut la încălzirea cu cărbune și lemne de foc? Cât de mult se va agrava poluarea aerului în orașele și satele de pe malul stâng al Nistrului, în această iarnă? Oare această măsură zisă „temporară” va deveni noua normă după iunie 2027? Aflați din cele ce urmează.

Trebuie spus că pretextul din spatele acestei decizii a politrucilor separatiști s-a dovedit a fi unul pe deplin pragmatic. Aceștia au subliniat necesitatea de a garanta că spitalele, școlile și grădinițele rămân încălzite, indiferent de costuri. Devine deja evident că acest demers face parte dintr-o pregătire sistematică pentru sezonul de încălzire, bazată pe utilizarea combustibililor solizi. Adoptând această măsură, politrucii de la Tiraspol au explicat că este necesar „să se asigure funcționarea neîntreruptă a instituțiilor de stat și a organizațiilor afiliate”. În ciuda disponibilității gazului rusesc, furnizat gratuit, dar care ajunge la destinație printr-un mecanism complex ce implică furnizori europeni, pretinsele autorități de la Est de Nistru pregătesc surse alternative de încălzire pentru majoritatea obiectivelor sociale din gubernia separatizată de ruși.

De notat că trecerea infrastructurii sociale la cărbune și lemne de foc a început imediat după încetarea tranzitului de gaze rusești prin Ucraina, în ianuarie 2025. Până în primăvara anului 2026, în așa-zisa Transnistria a fost introdus un „program de reconversie a obiectivelor sociale către surse alternative de încălzire”. Inevitabil, cazanele pe combustibil solid, provenite de la uzina locală „Elektromash”, au devenit principala sursă a acestei „încălziri alternative”.

În primele luni ale anului 2025, întreprinderea „Electromash” din Tiraspol a produs peste zece cazane industriale de tip „Gorînîci”, cu capacități cuprinse între 200 și 300 kW, extinzându-și ulterior gama de produse pentru a include unități cu capacități de până la 800 kW. Reprezentanții fabricii au declarat că aceasta are capacitatea de a produce până la 10 astfel de cazane industriale pe lună. Totodată, prețul oficial al unei unități rămâne la secret, iar bugetul local nu dezvăluie costurile aferente trecerii obiectivelor de infrastructură socială la utilizarea acestor cazane fabricate de „Electromash”.

În raionul Kamenka, cazanele pe combustibil solid sunt în funcțiune de două sezoane de încălzire. Un cazan de 200 kW, de tip „Gorînîci”, asigură încălzirea Școlii nr. 2, frecventată de 650 de copii, aproximativ 40% din totalul elevilor din raion. Consumul zilnic de cărbune pentru încălzirea școlii este de aproximativ 300 kg. Echipamente similare sunt instalate în clădirea școlii primare și la Grădinița nr. 7. Alte patru cazane au fost instalate în complexe de tip școală-grădiniță din satele Rașcov, Caterinovca, Cuzmin și Hrustovaia.

În Slobozia, Liceul „Spelnik” și Centrul de Dezvoltare a Copilului „Lucik” au fost desemnate drept obiective prioritare. În aceste locații au fost instalate cazane de tip „Gorînîci”, fiecare având o capacitate de 200 kW. Potrivit pretinselor autorități locale, în cazul unor eventuale întreruperi ale furnizării de gaze în ”republica” nerecunoscută de nimeni, copiii din întregul oraș ar putea fi aduși în aceste instituții.

La Bender (adică în Tighina românescă ocupată și batjocorită de ruși), încă din anul 2025, au fost achiziționate cazane de tip „Gorînîci”, cu capacități de 700 kW și 1000 kW, destinate spitalului municipal, spitalului de tuberculoză și Centrului „Mama și Copilul”. Instalarea acestora a fost amânată din cauza lipsei unor spații adecvate și a fondurilor insuficiente din bugetul local; cu toate acestea, așa-zisul ”președinte” al regiunii nerecunoscute de nimeni a dispus acum accelerarea lucrărilor. Finalizarea instalării celor două cazane este programată pentru sfârșitul lunii noiembrie.

Până în septembrie 2026, pretinsele autorități au pregătit planuri pentru instalarea a cel puțin 20 de cazane suplimentare pe combustibil solid: două în raionul Slobozia, cinci în raionul Grigoriopol, două în raionul Dubăsari, patru în raionul Rîbnița, două în raionul Camenca și cinci pentru așa-zise ”instituții” aflate în subordinea pretinsului Minister al Protecției Sociale și Muncii. Deși politrucii locali nu au precizat datele exacte de instalare pentru toate aceste unități, aceștia intenționează să finalizeze toate lucrările până în primăvara anului 2027.

După ianuarie 2025, livrările de gaze către regiunea nerecunoscută vor depinde de acordurile politice, de starea infrastructurii și de hotărârile luate de Chișinău și Moscova. Volumele de gaze livrate sunt instabile din cauza creșterii constante a prețurilor la energie, ceea ce înseamnă că persistă riscul unor întreruperi în aprovizionare. Separatiștii din așa-zisa Transnistria se pregătesc în permanență pentru diverse scenarii, inclusiv pentru restricții prelungite ale livrărilor de gaze. În aceste condiții, a lăsa ”instituțiile” sociale complet dependente de încălzirea centralizată pe bază de gaze a devenit prea riscant.

În așa-zisa Transnistria, toate emisiile în atmosferă provenite de la centralele termice sunt reglementate prin limite maxime admise. Aceste limite variază în funcție de tipul echipamentului, suprafața încălzită și amplasarea centralei termice. Depășirea acestor praguri atrage după sine taxe de mediu mai mari pentru poluarea aerului, precum și posibile restricții privind uzitarea echipamentelor / logisticii. Tocmai aceste reglementări au împiedicat ”instituțiile” din sectorul social să utilizeze, pentru necesitățile lor de încălzire, cazanele pe combustibil solid de tip „Gorînîci” – fabricate de întreprinderea „Electromaș” din Tiraspol.

Prin urmare, pretinșii deputați au decis să introducă un amendament la legea zisă „Cu privire la măsurile de minimizare a consecințelor crizei energetice”. Conform acestor modificări, spitalele, școlile, grădinițele și alte ”instituții” sunt exceptate de la limitele privind emisiile atunci când utilizează cazane pe combustibil solid, până la data de 1 iunie 2027. Astfel, toate ”instituțiile” sociale din regiune dotate cu cazane pe combustibil solid le pot utiliza fără nicio restricție.

Între timp, pe malul drept al Nistrului și în cadrul Uniunii Europene, tendința este inversă. Republica Moldova își înăsprește cerințele de mediu, în special în ceea ce privește cazanele pe combustibil solid și marile instalații industriale. Standardele moldovenești privind emisiile provenite de la surse staționare și utilizarea combustibililor solizi devin tot mai riguroase, e o consecință directă a procesului de integrare europeană în care este angajat statul de la Est de Prut.

Țările UE continuă să reducă producția de energie pe bază de cărbune, din cauza prejudiciilor pe care acest combustibil le provoacă oamenilor și mediului înconjurător. În același timp, în așa-zisa Transnistria, restricțiile de mediu sunt „ridicate temporar”, fiind instalate zeci de cazane industriale pe combustibil solid (cărbune), echipamente care nu au fost supuse niciunei testări privind conformitatea cu normele de mediu.

Cazanele de tip „Gorînici”, fabricate local de întreprinderea „Elektromash”, nu au obținut avizul de mediu necesar pentru producția în serie din partea pretinsei agenții locale de supraveghere a mediului. Proiectanții locali au urmărit crearea unui cazan cât mai accesibil și eficient posibil; totuși, sistemele moderne de epurare sunt extrem de costisitoare. Prin urmare, uzina a decis să renunțe la instalarea unor sisteme de filtrare scumpe, concentrându-se în schimb pe eficiența operațională a echipamentelor.

Arderea cărbunelui și a lemnelor de foc eliberează inevitabil în atmosferă particule solide, oxizi de azot, oxizi de sulf, monoxid de carbon și alte produse secundare ale combustiei. Spre deosebire de cazanele europene moderne, dotate cu sisteme de curățare a gazelor de ardere în mai multe etape, modelul „Gorînîch” nu dispune de o tehnologie avansată de filtrare a emisiilor. Prin urmare, chiar și în condițiile unui randament relativ ridicat, fiecare astfel de cazan rămâne o sursă de poluare localizată a aerului, un aspect deosebit de îngrijorător atunci când acestea sunt instalate în școli, grădinițe sau spitale situate în zone rezidențiale urbane.

Decizia de a acorda o derogare de la limitele privind emisiunile în atmosferă rămâne în vigoare până la 1 iunie 2027. Pretinsele autorități din regiunea nerecunoscută de nimeni nu au explicat ce se va întâmpla după această dată, în cazul în care situația gazelor nu se va îmbunătăți. Există riscul ca această măsură temporară să devină noua normă, pur și simplu pentru că este posibil ca, până la acel moment, să nu apară nicio alternativă.

Această măsură a pretinselor autorități dezvăluie cât de profund a pătruns criza energetică în viața cotidiană a regiunii de la Est de Nistru. Așa-zișii oficialii nu mai pretind că situația este doar temporară. Ei se pregătesc pentru realitatea că gazul rusesc, chiar și atunci când este oferit gratuit, va rămâne o resursă nesigură, motiv pentru care instalează sisteme de încălzire autonome pentru obiectivele critice. Zeci de cazane au fost deja montate în întreaga regiune, existând planuri pentru instalarea a cel puțin încă douăzeci; între timp, uzina „Elektromash” își intensifică producția de unități de încălzire „Gorînîci”, care nu sunt deloc prietenoase cu mediul înconjurător.

În timp ce Republica Moldova și Uniunea Europeană înăspresc standardele de mediu, interzicând și eliminând treptat producția de energie pe bază de cărbune, o sursă de emisii periculoase precum particulele în suspensie, oxizii de sulf și oxizii de azot, așa-zisa Transnistria se îndreaptă în mod deliberat în direcția opusă. Pretinsele autorități locale nu doar că instalează zeci de cazane necertificate de tip „Gorînîci”, lipsite de orice sistem de filtrare, dar au și eliminat oficial toate limitele privind poluarea aerului pentru unitățile de infrastructură socială, până la jumătatea anului 2027.

Această decizie reprezintă o abandonare fățișă a standardelor europene în favoarea unui combustibil ieftin și poluant. Drept urmare, în această iarnă, locuitorii orașelor și satelor, în special copiii din școli și spitale, vor respira tocmai acele substanțe de care Europa s-a îndepărtat de multă vreme. Rămâne neclar dacă această măsură va fi o soluție temporară, valabilă pentru un sezon-două, sau dacă se va transforma într-o realitate pe termen lung, în care o „iarnă a cărbunelui” va deveni noua normalitate pentru teritoriul nerecunoscut al așa-zisei Transnistrii.