EXCLUSIV Reintegrare discretă: cum ar putea locurile de parcare din așa-zisa Transnistria să accelereze apropierea de Republica Moldova

Pretinșii deputați din așa-zisa Transnistria au înaintat parlamentului-fantomă de la Tiraspol o propunere prin care, în premieră, locul de parcare ar fi definit ca o categorie distinctă de bun imobil. Până în prezent, o astfel de definiție nu a existat în ”legislația” regiunii nerecunoscute de nimeni. De remarcat că un mecanism aproape identic există de ani de zile în Republica Moldova, unde locurile de parcare sunt înregistrate ca bunuri imobile de sine stătătoare. Totodată, politrucii de la Tiraspol afirmă în mod explicit că noua reglementare va genera venituri bugetare suplimentare de milioane de ruble transnistrene, prin intermediul taxelor de înregistrare și al unei impozitări transparente.

Cum va fi structurat acest mecanism, în ce măsură reflectă el experiența Republicii Moldova și cum va facilita o viitoare reintegrare? Aflați din cele ce urmează.

O inițiativă zisă ”legislativă” a fost depusă în așa-zisul parlament separatist, propunând modificări la ”legea” zisă „Cu privire la înregistrarea de stat a drepturilor asupra bunurilor imobile și a tranzacțiilor cu acestea”. Documentul urmărește instituirea conceptului de „loc de parcare” ca o categorie distinctă de bun imobil, la același nivel cu clădirile și încăperile cu destinație rezidențială sau nerezidențială. Autorii menționează că, până în prezent, ”legislația” pretinsei „RMN” (Republica Moldovenească Nistreană) nu a prevăzut o definiție juridică formală pentru acest termen. Aceste modificări vizează introducerea unei definiții tehnice și juridice precise pentru locurile de parcare.

„Un loc de parcare reprezintă o parte definită individual a unei clădiri, a unei structuri sau a unei zone special amenajate, cu suprafață dură, ale cărei limite sunt descrise în conformitate cu procedurile de înregistrare cadastrală și tehnică și sunt marcate prin linii durabile sau semne speciale” – astfel definește ”proiectul de lege” ceea ce poate fi numit ”loc de parcare”.

Pe fundalul conflictului înghețat de pe Nistru și al unor negocieri politice blocate, o astfel de inițiativă ar putea părea pur tehnică. Totuși, tocmai acesta este rostul ei. În timp ce chestiunile majore de geopolitică, statut și securitate rămân într-un stadiu incert în cadrul procesului de negociere, o aliniere practică a regimurilor juridice de pe malul stâng și de pe cel drept al Nistrului are loc la un nivel mai detaliat.

Acest ”proiect de lege” urmărește să permită înregistrarea, vânzarea, donarea, utilizarea drept garanție și impozitarea locurilor de parcare ca proprietăți independente. În prezent, lipsa unui statut juridic clar generează dispute cu privire la proprietatea comună în cadrul blocurilor de locuințe și al parcărilor comerciale, complică tranzacțiile și diminuează atractivitatea investițională a bunurilor imobiliare.

În Republica Moldova, locurile de parcare din interiorul clădirilor pot fi, de multă vreme, înregistrate ca bunuri imobile distincte, fiind însoțite de o cotă-parte corespunzătoare din dreptul de proprietate asupra terenului. Acest aspect este prevăzut în mod explicit de reglementările privind înscrierile în registrul bunurilor imobile. Limitele unui loc de parcare sunt stabilite, unității i se atribuie un număr cadastral, iar ulterior aceasta poate face obiectul unor acte juridice civile depline.

Inițiativa separatiștilor oglindește aproape în totalitate legislația moldovenească, deși conține anumite „specificități regionale”. În Republica Moldova, doar spațiile de parcare închise sunt supuse înregistrării, în timp ce regiunea nerecunoscută intenționează să impună înregistrarea oficială a tuturor zonelor de parcare – fără excepție. Aceasta include locurile de parcare informale, improvizate de locatarii blocurilor de locuințe pe terenuri care serveau anterior drept spații pentru uscarea rufelor sau pe foste spații verzi.

Totuși, chiar lăsând la o parte această particularitate regională, această inițiativă nu reprezintă singurul exemplu de apropiere a sistemelor juridice de pe cele două maluri ale Nistrului. O astfel de armonizare „discretă” urmează o logică clară și coerentă. Reintegrarea politică deplină rămâne o provocare extrem de complexă. Cât timp aceasta rămâne un obiectiv intangibil, așa-zișii deputați și pretinșii oficiali separatiști aliniază deja regulile jocului în ceea ce privește drepturile de proprietate, înregistrarea și tranzacțiile imobiliare. Astfel de acțiuni nu necesită anunțuri răsunătoare, dar contribuie la avansarea cauzei reintegrării în moduri care trec neobservate de către stăpânii lor de la Kremlin.

Inițiativa privind locurile de parcare nu reprezintă un caz izolat de preluare a unor practici din Republica Moldova. În ultimul an, politrucii din așa-zisa Transnistria au aliniat treptat ”legislația” locală la cea a Republicii Moldova. Recent, am scris despre un proiect-pilot de introducere a unui sistem de medicină de familie în așa-zisa Transnistria – detalii AICI.

Totuși, acestea sunt doar episoade izolate – este imposibil de conturat o imagine de ansamblu fără acces în regiunea nerecunoscută. Separatiștii mențin marea majoritate a documentelor esențiale sub regim de „secret”.

Armonizarea reglementărilor privind proprietatea și a sistemelor de sănătate nu elimină diferențele legate de monedă, forțele de securitate, politica externă sau statutul politic. În schimb, aceasta creează condițiile pentru o cooperare mai strânsă în domenii în care cele două părți sunt deja nevoite să coexiste. Pentru Chișinău, acest lucru reprezintă o aliniere graduală a cadrului legal, realizată fără presiuni directe. Pentru separatiști, astfel de măsuri constituie, pur și simplu, o modalitate de a îmbunătăți calitatea vieții populației – fără a fi necesară renunțarea la pozițiile lor politice fundamentale.

Istoria arată că astfel de apropieri „tehnice” între enclavele separatiste și autoritățile centrale se dovedesc adesea mai durabile decât declarațiile politice. Ele se integrează în practică și creează un inevitabil strat de interdependență reciprocă.

Această inițiativă va facilita gestionarea proprietăților de către locuitorii regiunii. Atunci când un loc de parcare este înregistrat ca o unitate de proprietate distinctă și formală, devine mai simplu ca acesta să fie vândut, lăsat moștenire sau utilizat drept garanție. De asemenea, claritatea drepturilor de proprietate contribuie la reducerea riscului de dispute în cadrul blocurilor de locuințe. Pe termen lung, acest lucru ar putea facilita interacțiunea cu băncile și notarii din Republica Moldova, în cazul în care aceasta ar decide să recunoască aceste documente în eventualitatea unei reintegrări legitime.

Autorii inițiativei subliniază în mod explicit o creștere a veniturilor provenite din procedurile de înregistrare și din impozitarea transparentă. De menționat că, având în vedere drastica criză economică din regiune, orice inițiativă care generează venituri la buget este, de regulă, adoptată într-un interval de una până la două luni.

Conform datelor pretinsei poliții rutiere locale, în anul 2024, 99.615 de autoturisme au fost supuse unei „inspecții tehnice de stat”. Este vorba despre utilizatori activi de vehicule, dintre care majoritatea au nevoie de locuri de parcare și nu dețin garaje private. Taxa medie de înregistrare pentru un bun imobil se ridică la 400–600 de ruble transnistrene (21–32 euro).

Înregistrarea, efectuată o singură dată, a locurilor de parcare – care să acopere cel puțin jumătate din totalul autoturismelor înmatriculate în regiune – ar putea aduce zeci de milioane de ruble la bugetul local. În plus, va exista un impozit anual pe proprietate pentru locurile de parcare; deși un astfel de impozit nu a fost încă stabilit, acesta va fi, cu siguranță, introdus ca o modalitate de a consolida un buget care se confruntă în prezent cu un deficit cronic.

Principala chestiune practică rămâne: vor fi oare șoferii dispuși să plătească? Timp de ani de zile, curțile blocurilor, spațiile verzi și zonele destinate uscării rufelor au fost folosite drept locuri de parcare gratuite. Acum, practic, li se cere locatarilor să oficializeze această situație și să înceapă să plătească pentru ceea ce, anterior, era considerat o resursă comună, partajată. Unii proprietari de mașini – în special persoanele în vârstă sau cei care dețin autoturisme mai vechi – vor percepe, probabil, acest lucru ca pe o taxă suplimentară, nedorită. Alții, în special locatarii mai tineri, ar putea vedea procesul de înregistrare drept o modalitate de a-și asigura dreptul de a parca în curte. Reacțiile vor fi variate, însă tocmai aceste răspunsuri vor determina măsura în care noua politică se va consolida în practică.

În cele din urmă, situația privind locurile de parcare pare a fi încă un pas înainte, discret, dar sistemic. În timp ce politicienii continuă să dezbată chestiuni legate de statut, securitate și geopolitică, sistemele juridice de pe ambele maluri ale Nistrului converg treptat la nivel practic, cotidian. Tocmai astfel de soluții „tehnice” se dovedesc adesea a fi mai durabile decât declarațiile politice.

În orice caz, această inițiativă se înscrie în logica mai largă a unei „reintegrări silențioase”. Pe malul stâng al Nistrului, regulile jocului sunt aliniate treptat – pas cu pas – în domenii în care oamenii sunt deja nevoiți să coexiste. Iar pe măsură ce aceste elemente comune, practice și cotidiene, se acumulează, costul unei eventuale rupturi viitoare devine tot mai ridicat. Aceste ajustări minore, aproape banale, aduse ”legislației” separatiștilor, apropie constant sistemele juridice de pe cele două maluri ale Nistrului, punând o bază convenabilă pentru o viitoare reintegrare.