EXCLUSIV Reintegrare silențioasă: așa-zisa Transnistria deschide o replică fidelă a unui centru de criză moldovenesc. Separatiștii se pregătesc pentru cele mai grave scenarii posibile în regiune

În așa-zisa Transnistria a fost inaugurat un „Centru de gestionare a crizelor”. Un aspect frapant este faptul că această structură reprezintă o copie aproape identică a „Centrului Național de Gestionare a Crizelor”, înființat de partea moldovenească, considerată „ostilă”, cu doar un an înainte. Acesta constituie încă un exemplu al modului în care separatiștii Rusiei de la Est de Nistru replică papagalicește, în mod sistematic, instituțiile administrative ale Republicii Moldova.
Dar de ce adoptă Tiraspolul aceste modele moldovenești tocmai acum? Prin ce diferă acest centru de cel original și ce va însemna înființarea sa pentru locuitorii de pe malul stâng al Nistrului, precum și pentru procesul de negocieri în desfășurare? Aflați din cele ce urmează.

Pe 10 noiembrie, la Tiraspol a fost inaugurat un așa-zis „Centru de gestionare a crizelor”. Această structură a fost înființată în cadrul pretinsei Direcții Principale pentru Situații de Urgență a închipuitului Minister al Afacerilor Interne local. În cazul unei crize energetice, al unor ninsori abundente, inundații sau al oricărei alte situații de mare urgență, toate informațiile operaționale provenite de la diverse servicii sunt centralizate de acestă structură. Pe durata unei crize, operatorii centrului colaborează cu întreprinderile de utilități, cu pretinsele administrații locale și cu furnizorii de servicii publice esențiale; de asemenea, aceștia preiau solicitările cetățenilor și le transmit mai departe pentru a fi soluționate. S-a anunțat, de asemenea, că în cadrul centrului este disponibil și un psiholog, care oferă sprijin persoanelor ce apelează pentru asistență.
La prima vedere, aceasta pare a fi o soluție pur tehnică pentru coordonarea serviciilor în timpul crizelor energetice, al ninsorilor abundente sau al diverselor accidente. Cu toate acestea, separatiștii au replicat, în esență, „Centrul Național de Gestionare a Crizelor”, o structură care funcționează în Republica Moldova de un an. De remarcat este faptul că ”instituțiile” de pe malul stâng al Nistrului zise ”media” (adică, propaganda destrăbălată a separatiștilor) au omis să menționeze că modelul moldovenesc de monitorizare și gestionare a crizelor a servit drept punct de plecare pentru înființarea acestui centru la Tiraspol.
În septembrie 2025, Guvernul Republicii Moldova a înființat „Centrul Național de Gestionare a Crizelor”. Acesta este un organism guvernamental permanent care funcționează non-stop. Mandatul său include colectarea datelor de la toate instituțiile guvernamentale, efectuarea analizelor de risc în stadiu incipient și elaborarea de soluții pentru uzul premierului. Începând cu toamna anului 2026, în jurul acestui centru a fost creat un sistem pe mai multe niveluri, care cuprinde o Comisie Națională de Gestionare a Crizelor, precum și comisii teritoriale și locale. Accentul s-a mutat de la simpla gestionare a consecințelor crizelor la identificarea acestora într-o fază timpurie.
La Tiraspol a fost implementat un mecanism similar, deși la o scară mult mai restrânsă, găzduit în cadrul pretinsului Minister al Afacerilor Interne local. Centrul a fost dotat cu tehnologia necesară și au fost stabilite canale de comunicare directă cu furnizorii de servicii publice, precum Tirasteploenergo, ERES, Tiraspoltransgaz și furnizorul local de apă, dar și cu pretinsele administrații raionale. Operatorii preiau solicitările din partea populației și le transmit furnizorilor de servicii vizați. Sistemul este conceput, în principal, pentru a gestiona situații frecvente la nivel local, inclusiv întreruperi în furnizarea energiei electrice și a gazelor, ninsori abundente, inundații, precum și aprovizionarea cu lemne de foc a categoriilor vulnerabile ale populației (o mare și stringentă problemă la Est de Nistru).

„Toată lumea trebuie să înțeleagă ce are de făcut atunci când sosește «momentul critic». Am mai trecut prin astfel de situații de urgență – am gestionat perioada COVID-19, o criză economică și o criză energetică. Pentru a gestiona eficient aceste procese, înființăm un centru unic în care vor fi centralizate toate informațiile”, a declarat așa-zisul prim-ministru al Transnistriei nerecunoscute de nimeni, Alexander Rosenberg, la inaugurarea acestui centru.
Din punctul de vedere al funcțiilor, centrele din așa-zisa Transnistria și din Republica Moldova sunt aproape identice. Ambele servesc drept punct centralizat pentru colectarea informațiilor, coordonarea între instituțiile guvernamentale, gestionarea solicitărilor din partea publicului și menținerea capacității de reacție în cazul unor crize prelungite. Singurele diferențe țin de statutul și de anvergura acestora: la Chișinău, este vorba despre o entitate guvernamentală distinctă, în timp ce la Tiraspol este doar o subdiviziune în cadrul pretinsului Minister al Afacerilor Interne, care funcționează sub controlul aparatului de securitate (FSB-ul transnistrean și copia sa tiraspoleză). Cu toate acestea, formal, principiile operaționale fundamentale ale ambelor centre sunt aceleași.
Deschiderea unui centru de criză nu poate fi privită separat de alte demersuri care vizează o „reintegrare silențioasă”. În ultimii doi ani, pretinsa ”legislație” din regiunea transnistreană nerecunoscută, ne referim la prevederi care vizează aspecte sociale, de proprietate și de sănătate, a trecut prin modificări semnificative, aliniindu-se la standardele juridice ale „vecinei” (și, în viziunea lor, „ostilei”) Republici Moldova. De punctat că separatiștii continuă această „reintegrare silențioasă” în domenii pe care adevărații stăpâni ai regiunii, decidenții de la Kremlin, tind, de obicei, să le treacă cu vederea.
În aceste domenii, este posibilă replicarea unor soluții din partea moldovenească, fără a încălca „liniile roșii” ale Moscovei, și anume cele care vizează aspectele militare, de securitate și statutul politic. Pentru separatiștii de la Est de Nistru, această abordare este convenabilă: ea oferă instrumente de ”guvernare” funcționale, permițându-le totodată să proiecteze o imagine de „modernitate”, fără a fi nevoite să-și modifice retorica oficială. Toate acestea se întâmplă în timp ce ”conducerea” de vârf a regiunii nerecunoscute de nimeni continuă să vorbească despre „independență” și despre dorința de a adera la Rusia.
De ce a fost deschis centrul tocmai acum? Așa-zisa Transnistria se pregătește pentru sezonul de încălzire care urmează, un sezon extrem de complicat pe malul stâng al Nistrului. Având în vedere modelul instabil de aprovizionare cu gaze al regiunii, este important ca pretinsele autorități locale să ia măsuri de precauție în cazul unei întreruperi totale sau parțiale a livrărilor de gaze. Trebuie menționat că, începând cu 9 noiembrie, volumul de gaze care ajunge în așa-zisa Transnistria a scăzut drastic. Separatiștii au fost nevoiți să suspende activitatea unor mari unități industriale, pentru a asigura încălzirea locuințelor și pentru a garanta că centrala electrică Moldavskaya GRES, un mare consumator de energie, dispune de suficiente gaze pentru a produce electricitate.
Nu fără motiv, pretinsul prim-ministru local a declarat în mod explicit că toată lumea trebuie să știe ce are de făcut în situații de criză. Criza energetică din 2025, pandemia de COVID-19, avariile frecvente ale rețelelor de alimentare cu apă și inundațiile repetate au demonstrat, toate, că există o coordonare deficitară între instituțiile așa-zise ”guvernamentale”. Acest centru a fost înființat tocmai pentru a consolida reziliența regiunii în perioade de criză. O astfel de măsură indică faptul că separatiștii se pregătesc pentru cele mai grave scenarii posibile în regiune.
Pentru locuitorii din așa-zisa Transnistria, înființarea unui centru de criză are scopul de a îmbunătăți condițiile de viață în această regiune nerecunoscută. Având în vedere întreruperile frecvente ale furnizării de energie și apă, precum și coordonarea deficitară între diverse servicii, un centru de gestionare unificat ar putea accelera intervențiile în cazul problemelor curente. Totuși, această soluționare rapidă a problemelor se va desfășura sub controlul structurilor locale de securitate (FSB-ul transnistrean) și de aplicare a legii, întrucât centrul va fi integrat în structura închipuitului Minister de Interne, în loc să funcționeze în cadrul unui sistem de guvernare deschis, condus de civili, așa cum se întâmplă în lumea civilizată.
În procesul de negociere dintre cele două maluri ale Nistrului, fiecare caz de preluare a practicilor din Republica Moldova are o importanță esențială. Prăpastia politică dintre cele două maluri rămâne uriașă. Totuși, în același timp, discrepanțele dintre sistemele de guvernare și legislație se reduc treptat. Cu cât aceste mecanisme administrative devin mai compatibile, cu atât va fi mai ușor, pe viitor, să se negocieze aspectele tehnice ale reintegrării, chiar dacă problemele politice rămân într-un punct mort.
Moscova nu comentează aceste schimbări. Ele au loc în sfere „neimportante” și nu necesită o reacție imediată. Între timp, pe malul stâng al Nistrului, se dezvoltă „în liniște” o infrastructură care seamănă tot mai mult cu cea de pe malul drept. Și toate acestea în condițiile în care „procesul de negociere” ineficient dintre maluri se târăște de 35 de ani. Negociatorii oficiali se ceartă pe marginea statutului, în vreme ce pretinșii oficiali separatiști, în practică, aliniază sistemele juridice și administrative ale celor două maluri ale Nistrului. O reintegrare silențioasă are loc tocmai acolo unde stăpânii de facto ai regiunii, așezați în birourile lor de la Kremlin, se așteaptă cel mai puțin.