EXCLUSIV Concediu fără compensație: angajații din ”sectorul public” al așa-zisei Transnistria nu vor mai primi bani pentru zilele de concediu pe care nu le-au luat

Începând cu luna ianuarie 2027, angajaților din ”sectorul public” din așa-zisa Transnistria li se va interzice să primească plăți în numerar în schimbul unei părți din concediul anual. Parlamentul-fantomă de la Tiraspol recunoaște deschis că, pur și simplu, nu există bani în buget pentru a acoperi astfel de plăți. Această măsură survine pe fondul unor restricții deja cunoscute de angajații din sectorul zis ”public”: salariile sunt plătite de mult timp în două tranșe, iar indemnizațiile de concediu pentru cadrele didactice sunt, de asemenea, achitate în două etape.
Ce sume intenționează să economisească separatiștii prin aceste măsuri? Cine va fi cel mai grav afectat? Va duce această interdicție la o creștere a numărului demisiilor, în condițiile în care angajații ar putea alege să plece, pentru a obține, astfel, compensații pentru zilele de concediu acumulate și neutilizate, cât mai curând posibil? Aflați din cele ce urmează.
În parlamentul-fantomă al așa-zisei Transnistrii au început lucrările pentru modificarea pretinsului Cod al Muncii local. Politrucii separatiști intenționează să introducă prevederi suplimentare la articolul 126 din acest cod. Articolul stipulează că un angajat poate opta pentru primirea unei compensații bănești pentru restul concediului de odihnă, cu condiția să fi efectuat deja durata minimă obligatorie a acestuia. Pretinșii parlamentari au introdus deja amendamente provizorii care precizează că această prevedere nu se aplică angajaților din ”sectorul public”.
Pentru mii de oameni, acest lucru înseamnă pierderea uneia dintre puținele oportunități de a-și suplimenta veniturile, fie și doar cu puțin, fără a fi nevoiți să lucreze ore suplimentare. În esență, închipuitul ”stat” sugerează ca angajații din ”sectorul public” fie să își ia mai multe zile libere, sau, poate, să nu își ia deloc zile libere, dar fără a primi vreo compensație pentru zilele de concediu neefectuate.
Conform pretinsului Cod al Muncii din așa-zisa Transnistria, un salariat este obligat să efectueze cel puțin 14 zile calendaristice de concediu. Partea rămasă poate fi, în baza unei cereri scrise și cu acordul angajatorului, compensată în bani. Ca regulă generală, compensarea integrală a tuturor zilelor de concediu neefectuate se acordă doar la încetarea raporturilor de muncă. Separatiștii intenționează să elimine această posibilitate, transformarea periodică a unei părți din concediu în bani, în special pentru angajații din pretinsul ”sector public”. Totodată, în prezent nu există planuri de a anula compensarea integrală a tuturor zilelor de concediu neefectuate la momentul încetării contractului individual de muncă.
În ultimii doi ani, bugetul transnistrean a funcționat într-o stare de criză, deficit cronic și realocare constantă a fondurilor. Economia regiunii nerecunoscute nu a reușit să iasă din trendul său descendent. În primele opt luni ale anului, exporturile au scăzut cu 17%, în timp ce producția industrială a coborât la un nivel cu 25% mai mic față de cel înregistrat în 2024. Pe acest fundal, angajații din ”sectorul public” continuă să-și primească salariile în două tranșe egale, plata acestora fiind adesea întârziată, fapt ce sporește problemele.
Până la sfârșitul anului 2025, aproximativ 58 la sută din totalul cheltuielilor bugetelor locale au fost direcționate către salariile angajaților din ”sectorul public”, în timp ce ponderea cheltuielilor pentru categoriile sociale „protejate” a ajuns la 75 la sută. În bugetul local nu mai există aproape deloc fonduri discreționare pentru plăți suplimentare. Pretinsele autorități redirecționează frecvent soldurile fondurilor cu destinație specială pentru a acoperi deficitele de lichidități legate, în mod specific, de plata salariilor. Nu există bani pentru drumuri, infrastructură și sănătate.
Cu toate acestea, în 2026, cheltuielile cu salariile în ”sectorul public”, pensiile și prestațiile sociale au continuat să crească, în mare parte din cauza unei scăderi a veniturilor. În primele nouă luni ale anului 2026, cheltuielile pentru categoriile bugetare sociale „protejate” au reprezentat 91% din totalul veniturilor bugetelor locale, o creștere de 16% față de anul precedent. Într-o situație atât de dificilă, includerea „compensațiilor pentru concediul neefectuat” pentru angajații din ”sectorul public” îngreunează eforturile pretinselor autorități locale de a asigura fonduri pentru plata salariilor și a pensiilor. De menționat că separatiștii au nevoie de aproximativ 300 de milioane de ruble locale (aproape 16 milioane de euro) pentru a acoperi costurile aferente tuturor angajaților din ”sectorul public”, inclusiv personalul din structurile de securitate (FSB-ul transnistrean) și propagandiștii.
Autoritățile separatiste nu au dezvăluit niciodată câți bani s-au cheltuit pentru aceste compensații aferente zilelor de concediu neefectuate. Aceste sume au fost pur și simplu incluse la rubrica „cheltuieli cu forța de muncă”. Cu toate astea, aproape toți angajații din ”sectorul public” al regiunii nerecunoscute au încercat să profite de această oportunitate, în special cei care aveau copii. Pentru acești părinți, fondurile primite în contul zilelor de concediu neefectuate au fost folosite, în principal, în scopul de a-și pregăti copiii pentru începerea anului școlar, la 1 septembrie.
Potrivit pretinsului Minister local al Protecției Sociale, aproximativ 60.000 de persoane lucrează în ”sectorul public” din regiune. Salariul mediu lunar al unui angajat din ”sectorul public” în această regiune este de aproximativ 5.200 de ruble transnistrene (273 euro). Aceasta este o valoare medie care nu reflectă situația reală; cu toate astea, separatiștii nu publică alte statistici. La acest nivel salarial, câștigul mediu zilnic este de aproximativ 190 de ruble locale (10 euro).
Presupunând că, în medie, angajații aleg să nu-și ia zilele de concediu, ci, în schimb, le „vând” înapoi, suma totală plătită anual tuturor salariaților din ”sectorul public”, calculată pe baza a 15 zile de concediu de persoană, ar putea ajunge la aproape 170 de milioane de ruble locale (8,95 milioane de euro). Având în vedere realitățile din regiune, majoritatea angajaților din ”sectorul public” fac exact acest lucru: își „vând” zilele de concediu pentru a acoperi cheltuieli precum pregătirea copiilor pentru școală, plata unor tratamente medicale sau efectuarea unor achiziții importante.
Pentru o persoană care lucrează în ”sectorul public”, sumele aferente unor astfel de plăți sunt modeste, dar totuși destul de însemnate dacă ne raportăm la realitățile de pe malul stâng al Nistrului. Să luăm, de exemplu, cazul unui cadru didactic cu un salariu lunar mediu de 5.600 de ruble locale (294 euro); o singură zi de concediu valorează aproximativ 200 de ruble locale (10,5 euro). Dacă un astfel de cadru didactic ar transforma 15 zile de concediu în bani, în fiecare an, ar primi o sumă suplimentară de 3.000 de ruble transnistrene (158 euro). Având în vedere veniturile modeste ale angajaților din ”sectorul public” local, primirea acestei sume o dată pe an, după efectuarea concediului, reprezintă un sprijin binevenit pentru bugetul personal. Acești bani ar putea, de pildă, să contribuie la acoperirea cheltuielilor pentru pregătirea unui copil de școală sau ar putea fi puși deoparte pentru plata facturilor la utilități.
Această modificare va afecta, în mod semnificativ, trei categorii de angajați. În primul rând, este vorba despre cadrele didactice. Profesorii beneficiază de cel mai lung concediu anual și, de multă vreme, mulți dintre ei au profitat de posibilitatea de a preschimba o parte din zilele de concediu neefectuate în contravaloare bănească. Pentru un profesor dintr-o școală rurală sau (în general) dintr-o școală locală, câteva mii de ruble în plus reprezintă o sumă considerabilă.
A doua categorie puternic afectată de această măsură este reprezentată de lucrătorii din sistemul sanitar, în special medici și personal medical cu studii medii, care, din cauza orelor suplimentare și a deficitului cronic de personal, acumulează adesea zile de concediu neefectuate. Pentru aceștia, o astfel de compensație a constituit, uneori, unul dintre puținele suplimente concrete la salariu.
A treia categorie care va avea cel mai mult de suferit este reprezentată de întregul personal din cadrul pretinselor agenții de securitate și de aplicare a ”legii”. Pe fondul unei grave lipse de personal, acești angajați sunt nevoiți să lucreze aproape non-stop, fără a beneficia de concediu. Acest lucru este valabil, în special, pentru personalul din cadrul filialelor locale ale pretinsului Minister al Afacerilor Interne de la Tiraspol; aceștia pur și simplu nu pot primi concediul anual de 30 de zile, deoarece nu există nimeni care să îi înlocuiască.
Totuși, o nuanță importantă în aceste modificări vizează concedierea angajaților. Se pare că separatiștii vor menține, cel puțin pentru moment, prevederea privind compensarea tuturor zilelor de concediu acumulate la încetarea contractului individual de muncă. O altă abordare ar fi necesitat modificarea unui număr mai mare de articole din pretinsul Cod al Muncii local. În cazul unui angajat din ”sectorul public”, interdicția de a preschimba în mod curent o parte din concediul de odihnă în contravaloare bănească, pe durata raportului de muncă, servește unui scop foarte practic.
În regiunea nerecunoscută de nimeni, pretinsele autorități locale iau decizii privind reducerile bugetare fără a consulta populația și fără a organiza audieri publice. Prin urmare, angajații din ”sectorul public” nu au fost întrebați niciodată dacă sunt dispuși să renunțe la o parte din veniturile lor în favoarea economiilor bugetare. Această nouă diminuare a câștigurilor pentru cel mai numeros segment al populației locale nu va face decât să accentueze sentimentul acestora că oportunitățile sociale devin tot mai restrânse. Și asta e cât se poate de adevărat.
În ultimii doi ani, angajații din ”sectorul public” local au lucrat deja în condiții de resurse extrem de limitate. Mai întâi, salariile lor lunare au fost împărțite în două tranșe: prima parte este achitată în jurul datei de 20 a fiecărei luni, iar a doua, în jurul datei de 10 a lunii următoare. În practică, aceste plăți întârzie constant cu aproape 10 zile. Acum, separatiștii privează acest segment, cel mai numeros din rândul populației, de o parte a veniturilor, mai exact, de compensația pentru zilele de concediu neefectuate.
Astfel de restricții generează, de regulă, un efect cumulativ, care se manifestă sub forma nemulțumirii sociale. Totuși, într-o regiune nerecunoscută, nimeni nu iese în stradă pentru a protesta fără autorizația forțelor de securitate locale (FSB-ul transnistrean și clona lui tiraspoleză); prin urmare, nu vor fi întâlnite manifestații independente sau proteste individuale. Cu toate astea, această decizie ar putea influența fluctuația de personal în zisul ”sector public”. Este foarte probabil ca angajații din acest segment, sătui de astfel de condiții, să înceapă în curând să demisioneze, sperând să obțină o sumă mai mare la plecare prin valorificarea zilelor de concediu neefectuate.
Pentru separatiști, această măsură pare a fi un pas forțat. Având în vedere nivelul actual al veniturilor și structura cheltuielilor, pretinsul ”stat” separatizat de ruși duce, într-adevăr, lipsă de resurse pentru a acoperi plățile către angajații din ”sectorul public”.
Adevărata întrebare este: unde se trage linia între reducerea necesară a costurilor și erodarea treptată a drepturilor celor care lucrează în ”sectorul public”? La urma urmei, dreptul de a primi compensații pentru zilele de concediu neutilizate este anulat doar în cazul angajaților din ”sectorul public”; pentru ceilalți salariați din așa-zisa Transnistria, această opțiune rămâne valabilă. În practică, decizia îi plasează pe angajații din ”sectorul public”, de facto, în categoria salariaților de „mâna a doua”.