EXCLUSIV | După ce subiectul Reunirii R.Moldova cu România a devenit unul internațional, Rusia apasă pedala românofobiei la Tiraspol. În această vară, așa-zisa Transnistria pregătește comemorări propagandistice privind ”ocupația românească” din 1941
Pe măsură ce, în ultima jumătate de an, tematica Unirii / Reunirii legitime a R.Moldova cu România nu mai e doar una de interes național, pe ambele maluri ale Prutului, ci și una de interes internațional, subiectul fiind tratat în presa și politica din Vest, Kremlinul depune eforturi ca să combată unionismul românesc folosind din plin așa-zisa Transnistria.
Începând cu luna iulie a anului în curs, așa-zisul calendar al „evenimentelor memorabile” al regiunii separatiste va include datele începutului așa-zisei „ocupații românești” din 1941, care, în realitate, a fost o scurtă eliberare de sub cizma stalinistă.
Ce înseamnă acest lucru în practică și cum e folosită de Kremlin așa-zisa Transnistria împotriva dezideratului românesc al Unirii? Aflați din cele ce urmează.
Într-o întâlnire ”tradițională” cu așa-zisa conducere a regiunii, pretinsul președinte transnistrean – Vadim Krasnoselski – a ordonat ca datele ”ocupației germano-române” să fie incluse în ”calendarul evenimentelor comemorative” pentru orașe și raioane până la sfârșitul lunii iunie.
Mai exact, în următoarele două săptămâni, pretinșii oficiali din stânga Nistrului trebuie să pregătească un plan pentru așa-zise „evenimente de doliu”, plan pe care să-l raporteze în cele mai mici detalii până la mijlocul lunii iulie. ”Presa” locală (adică propaganda separatiștilor Rusiei) insistă că aceasta este o măsură „prioritară”, șeful fiecărui raion fiind responsabil cu implementarea unor astfel de acțiuni românofobe.
Evident, ordinul lui Krasnoselski vizează datele referitoare la momentul în care Armata Regală Română a trecut în stânga Nistrului, în vara lui 1941, pentru a securiza și proteja Basarabia noastră.
Eroii Armatei Regale Române au eliberat Tighina (batjocorită cu titulatura ”Bender”) între 18 și 23 iulie, Kamenka, la 25 iulie, Dubăsari, pe 30 iulie, Grigoriopol, la 4-6 august, Râbnița (5-6 august), Slobozia (7-8 august) și Tiraspolul (7-10 august).
În zilele mai sus amintite, în toate raioanele așa-zisei Transnistriei vor avea loc ample evenimente ”comemorative” (adică, propagandistice și românofobe): depuneri teatrale de flori, regizări de ”manifestații” și momente de reculegere. E bine de știut că astfel de bâlciuri propagandistice vor avea loc în toate instituțiile zise ”publice” de la Est de Nistru, inclusiv în grădinițe și în școli.
Trebuie spus că în așa-zisa Transnistria e implementat de ani și ani un strict sistem de propagandă numit ”educație civică”. Urmând pas cu pas exemplul Rusiei, în așa-zisa Transnistria toți localnicii începând de la vârsta de numai 3 ani sunt îndoctrinați în cel mai sălbatic mod, în spiritul unui pretins ”patriotism” rusesc și al așa-zisei ”iubiri pentru patrie” (”patria” asta fiind inexistentă, întrucât vorbim despre o zonă ruptă de ruși din R.Moldova).
Acest sistem de spălare propagandistică pe creier a fost perfecționat de-a lungul celor 35 de ani de pretinsă „independență” ai guberniei separatiste pe care nimeni nu o recunoaște pe plan internațional. De notat că, până în urmă cu câțiva ani, minorii aveau un tratament mai ”destins” din partea propagandei, însă, începând cu 2019, pretinșii oficiali de la Tiraspol și-au schimbat complet abordarea față de lucrul cu minorii, adoptând cele mai grave și mai abuzive practici rusești.
În 2020, guvernul-fantomă de la Tiraspol a adoptat integral conceptul kremlinopat al zisei ”educații civic-patriotice” . Acesta prezintă modul de ”(re)educare” a tinerei generații în spiritul ”patriotismului” (adică, al putinismului și al separatismului rusesc). Firește, acest concept propagandistic pune accent pe ”memoria” rusificată (adică pe falsificare) a celui de-al Doilea Război Mondial și a războiului pe care Rusia la declanșat în 1992 pe Nistru, cu scopul de a ucide posibilitatea Unirii legitime a Basarabiei cu România. Acest concept-făcătură include regizarea caraghioaselor „Matinee ale Victoriei” și ale așa-ziselor „Regimente Nemuritoare”, bâlciuri la care sunt mânați și minorii.
În 2024, pretinsul Minister al Educației local a aprobat peste noapte așa-zisul „Concept al Educației Copiilor și Tineretului în RPM până în 2030”. Strategia adoptată este mai strictă decât cea de până atunci și include pretinsa educație ”civic-patriotică” ca unul dintre „domeniile prioritare” în grădinițele și școlile de pe malul stâng al Nistrului.
În așa-zisa Transnistria nerecunoscută de nimeni, propaganda rusă pretins ”patriotică” începe de la grădiniță. În mod premeditat, propaganda destinată minorilor este în primul rând jucăușă și încărcată emoțional. La ”comemorările” așa-ziselor ”date memorabile”, copiii sunt îmbrăcați în uniforme ale armatei sovietice și sunt spălați pe creier în mod aplicat, fiind mințiți repetitiv despre evenimentele din cel de-al Doilea Război Mondial și războiul din 1992. Lunar, au loc discuții la mese rotunde pentru educatorii de grădiniță, unde se tratează în mod regulat despre cele mai eficiente metode de cultivare a ziselor „sentimente patriotice” la preșcolari.
Școlile îi duc pe adolescenți în excursii lunare la muzeele locale, amintindu-le de cel de-al Doilea Război Mondial, totodată mințindu-i despre așa-zisa ”agresiune a Moldovei din 1992”. La fiecare ”dată comemorativă”, toți școlarii din regiune sunt obligați de pretinsul Minister al Educației de la Tiraspol să poarte flori în timpul „marșurilor victoriei” sau la alte evenimente propagandistice care ”comemorează” anul 1992. Cu ajutorul școlarilor și al angajaților din așa-zisul sector public, pretinsele autorități creează iluzia unui eveniment de amploare.
În practică, includerea datelor despre începutul așa-zisei „ocupații românești” în calendarul de „evenimente memoriale” ale așa-zisei Transnistrii, înseamnă că peste o lună, copiilor și angajaților din pretinsul sector public li se va spune cum au sosit și cum au cucerit românii orașele lor în 1941, făcând paralele mincinoase cu evenimentele din 1992. Cu toate acestea, NU li se va spune că majoritatea orașelor din zonă au fost distruse în timpul ofensivei sovietice din 1944. Asta pentru că ”istoria” așa-zisei Transnistria e scrisă la Kremlin și e paralelă cu orice realități istorice.
Să remarcăm faptul că adăugarea acestor date în așa-zisul „registru al comemorărilor” este o noutate pentru regiunea din stânga Nistrului. De-a lungul celor 35 de ani de mincinoasă ”independență”, niciun pretins oficial de la Tiraspol nu a menționat zilele începutului „ocupației românești”. NU e o coincidență că această provocare românofobă e pusă pe tapet acum, la porunca Moscovei, în contextul discuțiilor reînnoite despre legitima Unire / Reunire a R.Moldova cu România. În realitate, aceasta e cheia de boltă pentru înțelegerea degenerărilor și provocărilor de la Est de Nistru.
Reamintim că de la începutul acestui an, în frunte cu Maia Sandu, politicienii moldoveni de rang înalt au menționat din ce în ce mai des un Plan B în cazul eșecului negocierilor R.Moldova de aderare la UE. Așa vorbesc ei despre Unirea / Reunirea R.Moldova cu România, deși aceasta trebuie să fie Planul A, reprezentând marele deziderat al românității și unicul drum care duce R.Moldova în UE și NATO, cu toate beneficiile care decurg de aici. După semnalul dat de Maia Sandu – care a anunțat că ar vota ”DA” la un referendum vizând Reunirea –, cuvintele ei au fost ulterior reiterate de aproape toți miniștrii și deputații Parlamentului din partidul de guvernământ. Inevitabil, în Rusia, declarațiile de factură unionistă au fost percepute ca o „provocare și o amenințare la adresa stabilității regionale”.
Totuși, în pofida proiectelor românofobe ale separatiștilor Rusiei, poruncite de la Moscova, e bine de știut că mulți localnici ai așa-zisei Transnistria se integrează de mult timp în spațiul românesc prin obținerea de pașapoarte românești în cadrul programului de repatriere, potrivit căruia, oricine are o rudă de până la gradul trei care a locuit sau s-a născut în România Mare poate solicita cetățenia românească.
Trebuie punctat că un pașaport românesc este cea mai mare prioritate pentru orice rezident al așa-zisei Transnistria, întrucât le permite să lucreze liber în orice țară a Uniunii Europene. Nu se știe câți locuitori ai așa-zisei Transnistria dețin pașapoarte românești, deoarece le solicită în calitate de cetățeni moldoveni, iar nimeni nu ține evidențe separate ale acestora.
Conform datelor din 2025, aproximativ 1 milion de cetățeni moldoveni dețin pașapoarte românești. Alte 200.000 de cereri sunt în așteptare. Toate pașapoartele au fost obținute prin programul de „repatriere”.
De notat că, alături de cetățenii obișnuiți, marile companii din așa-zisa Transnistria beneficiază și ele de cooperarea cu România. Subliniem faptul că România este unul dintre principalii parteneri comerciali ai așa-zisei Transnistria. Toate schimburile comerciale trec prin R.Moldova, utilizând certificate de origine moldovenești.
României i se datorează nu mai puțin de 13% din cifra de afaceri comercială totală a regiunii transnistrene, în valoare de aproximativ 210 milioane dolari. Între timp, Moldova se clasează pe primul loc cu 22%, în valoare de aproximativ 350 de milioane de dolari. Foarte interesant este că Rusia reprezintă mai puțin de 2% din cifra afacerilor comerciale totale – aproximativ 26 de milioane dolari. În realitate, pretinșii oficiali de la Tiraspol umflă statisticile pe care le prezintă pentru a exagera importanța Rusiei în viața economică a așa-zisei Transnistria.
În 2025, exporturile totale ale așa-zisei Transnistria către UE au ajuns la 83%. România servește drept „fereastră către Europa” în aceste statistici, întrucât toate mărfurile din regiune trec prin teritorii românești. Însă Kremlinul are propria viziune asupra viitorului regiunii de la Est de Nistru. Moscova ignoră în mod programatic dorința cetățenilor și a întreprinderilor locale de a se integra mai strâns în spațiul românesc.
Pe fondul dorinței cetățenilor obișnuiți de a avea pașapoarte românești și al cooperării de succes a întreprinderilor locale cu România, pretinșii oficiali de la Tiraspol se pregătesc să le reamintească sistematic locuitorilor de „ocupația românească” din 1941 a orașelor de la Est de Prut, pe atunci aflate ca și acum sub ocupație rusească.
E o evidență că, în ultimii 35 de ani, Rusia a folosit așa-zisa Transnistria pentru a lovi în posibilitatea Unirii / Reunirii R.Moldova cu România. Acum, scenariul Reunirii devine din ce în ce mai realist, mai ales pe fundalul îngropării negocierilor de aderare a R.Moldova la UE. De aceea, la Tiraspol se apasă pedala românofobiei.
