Cel mai recent sondaj Avangarde privind percepțiile românilor asupra apărării naționale relevă un fapt mai profund decât simplele cifre despre armată, NATO sau reintroducerea stagiului militar obligatoriu. El vorbește despre o ruptură de mentalitate și o pierdere simbolică: Republica Moldova nu mai este percepută de mulți români ca parte a aceluiași destin geopolitic.
Conform sondajului, 55% dintre români se opun trimiterii de trupe în cazul unui atac al Federației Ruse asupra Republicii Moldova, în timp ce doar 28% ar susține o intervenție. Datele sunt grăitoare: majoritatea românilor nu mai percep apărarea Moldovei ca o chestiune de securitate națională, ci ca o problemă externă — a „altora”.
- Propaganda rusă și deturnarea percepției publice
Unul dintre factorii majori ai acestei pasivități este propaganda acerbă a Federației Ruse, care a reușit să inducă neîncredere și ostilitate față de cetățenii Republicii Moldova. Paradoxal, o parte a electoratului de extremă dreaptă — cel care altădată scria „Basarabia e România” — a ajuns să considere inoportun orice ajutor acordat Moldovei.
Rusia a exploatat un context favorabil pentru a disemina mesaje de ură și dezinformare, prezentându-i pe moldoveni drept „soroșiști” sau „agenți occidentali”. Aceste narațiuni au prins mai ales în rândul electoratului eurosceptic, care privește Republica Moldova prin lentila ideologică a propriilor frustrări interne.
În ultimii ani, partidele populiste și extremiste din România (AUR, SOS România, POT) au folosit tema Moldovei în propriul interes politic, transformând-o într-un instrument de divizare și de campanie antioccidentală. În realitate, istoria arată că basarabenii nu au ales separarea în 1940, ci au fost victimele unei conjuncturi geopolitice impuse. Întrebarea care se pune astăzi nu este „cine e vinovat?”, ci cum poate România repara această fractură istorică. Cel puțin pentru o vreme, Rusia a câștigat nu prin arme, ci prin indiferența românilor față de Moldova.
- Lipsa unei viziuni politice coerente asupra Moldovei
Cifra de 55% se explică și prin absența unei strategii constante a statului român în raport cu Republica Moldova. Timp de decenii, relația cu Chișinăul a fost tratată mai mult la nivel simbolic, decât strategic. Doar în ultimii ani, odată cu apariția unui guvern proeuropean la Chișinău, tema Moldovei a revenit timid pe agenda publică.
Totuși, nu există suficiente analize, campanii publice sau programe educaționale care să explice cetățenilor de ce siguranța Moldovei este inseparabilă de securitatea României. Atât liderii politici, cât și instituțiile statului au evitat, din prudență diplomatică sau comoditate, să abordeze frontal această temă. Consecința este vizibilă: opinia publică românească s-a distanțat emoțional și geopolitic de Republica Moldova.
- Absența educației istorice și a dezbaterii despre identitate
Un alt element care alimentează confuzia este lipsa unei dezbateri serioase despre identitate, Unire și apartenență culturală. În spațiul public, ideea Unirii este adesea tratată superficial — fie idealizată, fie demonizată. Unii o etichetează ca „imperialism”, alții ca „revizionism”. În realitate, o eventuală Unire ar fi o decizie democratică, bazată pe voința liberă a două state suverane, care împărtășesc aceeași limbă, cultură și istorie. Deja peste un milion de basarabeni sunt cetățeni români, iar zeci de mii așteaptă redobândirea cetățeniei. Cu toate acestea, în discursul public românesc, Moldova este adesea prezentată ca un stat vecin, nu ca parte a aceluiași areal românesc. Această distanțare semantică alimentează și distanțarea mentală — iar sondajul Avangarde nu face decât să o confirme.
- Neîncrederea în armată și izolaționismul latent
Afirmațiile șefului Statului Major al Apărării, generalul Gheorghiță Vlad, sunt relevante în acest context: „Armata Română ajută Republica Moldova și Armata Republicii Moldova pentru a-și dezvolta capacitatea defensivă corespunzătoare. Avem foarte multe programe de instruire în comun”. Totuși, publicul larg nu pare conștient de aceste realități. Aproape jumătate dintre români (49%) cred că Armata Română nu ar putea rezista nici măcar 48 de ore în cazul unui atac. Doar 35% manifestă optimism. Această neîncredere sistemică în instituțiile de apărare alimentează un izolaționism psihologic: ideea că România ar trebui să-și protejeze strict propriile granițe și să evite orice implicare externă, chiar și acolo unde există legături istorice și culturale incontestabile — cum este cazul Republicii Moldova.
Concluzie: o lipsă de asumare colectivă
Sondajul Avangarde nu măsoară doar percepția asupra armatei, ci starea de spirit a unei societăți care nu mai crede în propria forță și misiune regională. Românii: nu au încredere în armată; nu cred în eficiența statului în domeniul apărării (58% consideră că guvernul gestionează prost acest capitol) și, prin urmare, nu cred că România ar trebui să se implice militar pentru apărarea Republicii Moldova. Este un lanț logic al neîncrederii: statul român este perceput ca slab — armata, ineficientă — implicarea externă, riscantă. În realitate, siguranța Moldovei înseamnă siguranța României.
