Săptămâna aceasta, atenția publică din media moldovenească s-a concentrat asupra viitorului Guvernului, precum și asupra persoanei care va prelua portofoliul de prim-ministru. Între timp însă, pe pagina Ambasadei Rusiei din România, a fost publicat comunicatul Purtătorului de cuvânt al MAE Rusiei, Maria Zaharova, care acuză ostentativ că „în pofida statutului de neutralitate consfințit constituțional al Republicii Moldova, Chișinăul oficial nu își ascunde aspirațiile de a deveni parte a ‘sistemului de securitate’ al NATO”.
Totodată, reprezentanta instituției contestă direcția aleasă democratic de cetățenii moldoveni, susținând că „locuitorii Republicii Moldova înțeleg că proiectul ‘integrării europene’ care le este impus și apropierea de NATO le privează țara de un viitor demn și o transformă într-un teritoriu al fărădelegii și sărăciei”.
Ce înseamnă aceste acuzații?
În primul rând, Federația Rusă continuă retorica de nerecunoaștere a voinței majorității, conform căreia moldovenilor li se impune silit integrarea europeană, alături de supoziția că o potențială aderare a Moldovei la NATO ar fi nocivă.
Din perspectiva Moscovei, acest lucru ar însemna, într-adevăr, limitarea influenței sale maligne în treburile interne ale statului, limitarea dezinformării intenționate a unui segment important al populației și imposibilitatea destabilizării viitoarelor cicluri electorale. De ce totuși se dă această luptă politică pe teritoriul nostru? Rusia nu a încheiat pacea în Ucraina și nu intenționează, de fapt, să o facă, cât timp are justificarea insidioasă de a apăra „lumea rusă” – juridic inexistentă, dar impusă militar.
În al doilea rând, Chișinăul poate să modifice articolul din Constituție privind neutralitatea, în condițiile unui război neconvențional care riscă să se extindă. Vedem faptul că în spațiul european al flancului estic au pătruns drone militare utilizate de Rusia, dovedind că Moldova, stat fără calitate de membru NATO, este vulnerabilă în fața unui asalt moscovit.
Ce trebuie făcut în acest caz?
Pentru a putea asigura securitatea cetățenilor, este imperios necesar ca Republica Moldova să se adapteze la standardele militare ale Vestului, întrucât nu putem rămâne neutri în condițiile în care Rusia poartă un război de ocupație la hotar. Acest lucru ne-ar lăsa vulnerabili în fața unui stat cu o capacitate militară net superioară nouă. Pentru a se îndeplini acest fapt, va fi nevoie de modificarea articolului 142 din Constituție, care prevede expres că:
„Dispozițiile privind caracterul suveran, independent și unitar al statului, precum și cele referitoare la neutralitatea permanentă a statului, pot fi revizuite numai cu aprobarea lor prin referendum, cu votul majorității cetățenilor înscriși în listele electorale”.
Astfel, un asemenea act ce vizează securitatea statului nu poate fi impus – așa cum insinuează autoritățile de la Moscova, ci poate fi decis prin sufragiu universal.
Ce trebuie să subliniem este că Federația Rusă nu se va opri. Războiul identitar purtat în Republica Moldova este pe termen lung, chiar dacă, de data aceasta, a câștigat vectorul vestic. Să nu uităm că o treime din Parlament acceptă narativul moscovit, fiind deschis afiliați ideologiei putiniste. Guvernarea PAS trebuie să continue reformele și să conștientizeze riscurile neimplicării, pentru că, la începutul mandatului trecut în 2021, Rusia a părut că își acceptă înfrângerea, dar realitatea a arătat că ei pot lucra în opoziție pe termen lung.
În fața unui context geopolitic extrem de tensionat și al unui război hibrid continuu, Republica Moldova trebuie să își reafirme suveranitatea și să își apere interesele naționale. Păstrarea statutului de neutralitate în fața unei agresiuni externe nu mai este o opțiune viabilă. Este nevoie de o decizie clară, bazată pe voința poporului, care să permită integrarea în structura de securitate NATO, pentru a asigura nu doar protecția teritorială, dar și dezvoltarea economică și democratică a țării.
Totodată, este strict necesar ca spațiul informațional din Republica Moldova să se concentreze pe adevăratul pericol care planează asupra democrației, anume agresiunea hibridă a Federației Ruse. În timp ce societatea este distrasă de controverse interne sau divizată artificial, Rusia își consolidează narativul și rețelele de influență. A ignora acest pericol înseamnă a-i permite să se extindă, așa cum a procedat în mandatul parlamentar trecut. De aceea, este prioritar ca agenda publică, mass-media și factorii de decizie să trateze cu maximă seriozitate această amenințare sistemică, pentru a asigura apărarea suveranității și a parcursului democratic al țării, iar viitoarea conducere să-și asume o serie de măsuri care, chiar dacă ar putea fi considerate mai puțin populare, sunt absolut necesare.
