Cum se transformă Republica Moldova sub presiunea războiului din Ucraina și a celui hibrid

Războiul din Ucraina a zdruncinat din temelii Republica Moldova, afectându-i stabilitatea economică și energetică, precum și alte domenii cheie, printre care sistemele de educație și sănătate, suprasolicitate de afluxul de refugiați proveniți din zona de conflict.

Totuși, nu numai din Ucraina. În primele luni de război în Republica Moldova s-au adăpostit și mii de fugari din Federația Rusă și Belarus, care au luat calea pribegiei din cauza politicilor de stat înăsprite sau de teama de a fi trimiși pe front.

Asta fără să mai punem la socoteală presiunea pe care o exercită de mai mulți ani asupra sistemului public locuitorii din regiunea transnistreană, care s-au stabilit în număr tot mai mare pe malul drept al Nistrului, în primul rând la Chișinău. Blocarea în 2022 de către Ucraina a graniței cu regiunea separatistă a dus la perturbarea schemelor transnaționale de contrabandă între Tiraspol și Odesa, mai ales după sistarea, la începutul războiului, pentru o perioadă îndelungată, a activității portului Ciornomorsk. Această împrejurare a lăsat fără obiect de activitate mii de oameni implicați în activități ilegale. De asemenea, crizele succesive de gaz și electricitate au provocat închiderea multor unități de producere și comerciale din regiune, punând sub semnul întrebării însăși rațiunea rămânerii oamenilor în enclava separatistă, care practic a intrat în disoluție.

Sprijinite de Uniunea Europeană și diverse agenții internaționale, autoritățile moldovene au atenuat cu destul succes șocurile demografice, economice și sociale pricinuite de război. La alegerile parlamentare din septembrie se va vedea dacă partidul de guvernare PAS a reușit să absoarbă și consecințele politice ale conflictului militar din vecinătate. O parte a cetățenilor, nu numai cei manipulați de propaganda rusească, crede că și actuala putere poartă o anumită vină pentru ritmul discutabil al reformelor și problemele lor sociale. Trimiterea obsesivă a actualilor guvernanți la acțiunile subversive ale Rusiei, care sunt reale și realmente capabile să afecteze eforturile de dezvoltare a Republicii Moldova, nu pare suficient de convingătoare pentru electorat, pentru ca acesta, în majoritatea sa, să le acorde încă un mandat de 4 ani la conducerea țării.

Există semne clare că această incertitudine cu privire la rezultatele votului de pe 28 septembrie, pe care o resimt acut actualele elite politice, au determinat o doză apreciabilă de nervozitate la vârfuri. Pe lângă schimbările cosmetice de la Guvern, făcute după alegerile prezidențiale și Referendumul privind aderarea Republicii Moldova la Uniunea Europeană, au suportat modificări atât acțiunile, cât și discursul unor demnitari, acesta din urmă devenind mai tăios și, uneori, fără drept de apel.

În ceea ce privește acțiunile, sunt de remarcat cel puțin două inițiative care, chiar dacă încă nu s-au materializat, sunt grăitoare în privința reflexelor de ultimă oră ale decidenților politici. Mai întâi a stârnit critici amendamentul privind instituirea pedepselor pentru dezinformare în spațiul online. Chiar dacă a fost retras din Parlament, acesta ar putea lua forma unei prerogative similare acordate Consiliului Audiovizualului.

Iar recent, Parlamentul a inițiat consultări publice pe marginea unui proiect al Președinției de reformare a Consiliului Suprem de Securitate, care ar urma să fie transformat din organ consultativ în unul de coordonare și decizie, cu hotărâri obligatorii pentru un șir de instituții responsabile.

Așadar, războiul hibrid dus împotriva Republicii Moldova, precum și miza uriașă a alegerilor parlamentare, impun autoritățile moldovene să răspundă cu împuterniciri suplimentare pe care și le acordă. Întrebarea care se pune în legătură cu aceasta este cât de mare poate fi riscul ca noile prerogative să fie utilizate în scop politic sau să îngrădească libertățile cetățenești.

Provocările și schimbările provocate de război sunt atât de neașteptate și intense încât s-ar putea să nu le deslușim cu destulă claritate pe cele care se produc în practicile publice. Puțin câte puțin, acestea pot remodela de o manieră imprevizibilă cultura politică de la Chișinău. Este interesant de urmărit în continuare reflexele unor demnitari sus-puși de la Chișinău, care în anumite situații încep să semene cu acel modus operandi din perioada oligarhică a Republicii Moldova.

Ieșită acum câțiva ani cu traume din acel regim opresiv și având încă sechele, societatea moldovenească este încă destul de fragilă pentru a înțelege până la capăt consecințele aplicării unei „mâini de fier” în numele unui scop nobil. Ca atunci când un om ia cu seninătate o decizie crucială și descoperă a doua zi că nimic nu va mai fi la fel.