Igor Dodon elogiază cei 34 de ani de „prietenie” cu Rusia.
Din acest punct de vedere, declarația este una profund josnică.
Nu este nevoie de analize sofisticate sau de argumente complicate pentru a înțelege de ce. Faptele vorbesc de la sine și sunt vizibile „cu ochiul liber”. Vorbim despre un fost șef de stat asupra căruia planează acuzații grave privind finanțări obscure venite din Federația Rusă, inclusiv suspiciuni că ar fi primit bani în mod regulat pentru a susține activitatea propriului partid. Aceste lucruri nu țin doar de politică, ele țin de integritate și de loialitate față de propriul stat.
Mai mult decât atât, pozițiile sale publice din ultimii ani ridică semne serioase de întrebare. În loc să condamne ferm acțiunile ostile care afectează securitatea Republicii Moldova, inclusiv incidentele în care drone rusești au survolat sau chiar au căzut pe teritoriul țării, Igor Dodon a ales fie tăcerea, fie ironia. O astfel de atitudine nu este doar iresponsabilă, ci și periculoasă, pentru că normalizează amenințări reale la adresa securității naționale.
În acest context, declarațiile despre „prietenie” și „parteneriat strategic” cu Rusia nu mai pot fi tratate ca simple opinii politice. Ele capătă o tentă cinică și ipocrită, în contradicție directă cu realitatea și cu interesele de securitate ale cetățenilor!
Libertatea de exprimare nu înseamnă absența responsabilității. Iar atunci când un fost președinte promovează narative care contravin interesului public și minimalizează riscuri evidente, reacția societății trebuie să fie una fermă.
Condamnarea unei astfel de poziții nu este un act politic. Este un act de bun-simț.
