EXCLUSIV. Pentru prima oara în 15 ani, separatiștii din așa-zisa Transnistria recunosc public că autoritățile constituționale de la Chișinău derulează un program de reintegrare, văicărindu-se că banii nu sunt controlați de ei. Motivul
Pentru prima dată în 15 ani, pretinșii oficiali ai separatiștilor de la Tiraspol au început să comenteze fățiș „programul de reintegrare” implementat de Guvernul Republicii Moldova. Până acum, separatiștii se comportau și făceau declarații de parcă acest program nici nu ar exista. În prezent însă, pe fundalul severei crize economice în care se scufundă așa-zisa Transnistria, politrucii nerecunoscuți de nimeni pe plan internațional se plâng în cor că nu văd niciun ban de la Chișinău.
Postul local de televiziune TSV (adică, un vârf al propagandei separatiste) a difuzat, recent, un amplu reportaj dedicat „programului de măsuri pentru reintegrarea țării” lansat de autoritățile constituționale de la Chișinău pentru anul 2026. Recunoașterea și comentarea existenței acestui program nu s-a mai pomenit în zisa ”presă” de la Est de Nistru. Nu în mod ”oficial”. Însă, de data aceasta, ”jurnaliștii” din așa-zisa Transnistria au ”analizat” în detaliu bugetul programului și au lansat narațiuni mincinoase despre modul în care cheltuiește Republica Moldova banii. Reportajul a insistat că așa-zisa Transnistria nu primește niciun ban din aceste fonduri, acest lucru neputând fi considerat ”o adevărată reintegrare”.
Pentru neofiți, precizăm că TSV e un post de televiziune care face parte din holdingul monopolist Sheriff, care controlează pretinsa ”elită politică” din gubernia inventată de ruși la Est de Nistru. Prin intermediul acestui post, Sheriff își promovează interesele în regiune și nu doar acolo.
Vadim Kravchuk – pretins deputat la Tiraspol, om de casă al holdingului Sheriff și așa-zis ”expert în managementul afacerilor și proiecte de infrastructură” – a fost invitat în studio. Firește, Kravchuk a criticat insistent acțiunile autorităților constituționale moldovene privind politica de reintegrare. În opinia separatistului, programul ar fi un „raport de rutină pentru supraveghetorii occidentali” și ”o modalitate banală de finanțare a propriilor nevoi” ale Republicii Moldova.
„Din câte înțeleg, acest fond sau aceste cheltuieli, sub pretextul reintegrării, sunt o perdea de fum pentru presupusele măsuri reale ale Republicii Moldova de apropiere a celor două maluri ale râului, așa cum susțin ei. Poate că Europa crede acest lucru și poate chiar și populația Republicii Moldova. Ei spun că fac aceste cheltuieli de 15 ani, dar ce s-a făcut pentru transnistreni? Nu știam că există astfel de cheltuieli și nu ne-am interesat de ele până când termenul «fond de convergență» nu a apărut în mass-media”, a declarat Kravchuk, mințind că guvernul-fantomă de la Tiraspol n-ar fi știut, timp de 15 ani, de existența programului de reintegrare derulat de Guvernul Republicii Moldova.
Recurgând la amenințări mai mult sau mai puțin fățișe, el a adăugat și că ideea unui „fond de convergență” ar putea duce la o „catastrofă umanitară”, întrucât, în opinia sa, taxele și impozitele ”suplimentare” pentru agenții economici din așa-zisa Transnistria ar putea provoca stagnarea economiei locale.
Reamintim că, la sfârșitul lunii aprilie, Parlamentul Republicii Moldova a adoptat o lege care înființează un „fond de convergență”. Potrivit parlamentarilor moldoveni, acest fond va facilita convergența economică între malul drept și cel stâng al Nistrului. Acesta va fi alimentat prin eliminarea treptată și legitimă a facilităților fiscale pentru întreprinderile transnistrene și introducerea unui mecanism de plată a TVA pentru toate companiile și firmele din regiunea controlată de separatiștii Rusiei. Eliminarea completă a tuturor acestor facilități nedrepte și introducerea unui sistem de plată a TVA sunt planificate pentru anul 2030. În plus, fondul de convergență urmează să fie alimentat cu transferuri directe din bugetul Republicii Moldova și cu granturi de la UE.
Cu toate acestea, pretinșii oficiali de la Tiraspol au evitat să amintească și despre asistența din partea UE pentru completarea acestui fond, afirmând doar că puterea de la Chișinău va colecta bani de la mediul de afaceri transnistrean. Oficialii de la Chișinău nu au explicat încă modul în care va funcționa acest mecanism. Potrivit declarațiilor publice, „mecanismul este încă în curs de dezvoltare”.
De notat că, începând cu 2011, Guvernul Republicii Moldova investește anual aproximativ 25-30 de milioane de lei în proiecte de infrastructură în satele din zona de securitate de la granița cu regiunea transnistreană. Acesta este „programul de reintegrare a țării”. Pe parcursul celor 15 ani de implementare a programului, Republica Moldova a investit aproximativ 230 de milioane de lei în 600 de proiecte. În total, aproximativ 30.000 de oameni locuiesc în aceste 14 sate. Guvernul de la Chișinău investește în aceste sate pentru a le demonstra locuitorilor din așa-zisa Transnistria că Republica Moldova se dezvoltă.
La începutul lunii iunie, Parlamentul Republicii Moldova a adoptat cel mai recent „program de măsuri pentru reintegrarea țării pentru 2026”, program care a servit drept declanșator pentru reportajul ”jurnaliștilor” TSV, tonomatele cu fise ale Sheriff. Asta pentru că pretinșii oficiali de la Tiraspol sunt supărați de faptul că banii publici moldovenești și cei primiți de la UE nu sunt utilizați pentru dezvoltarea teritoriilor din așa-zisa Transnistria.
Biroul de Reintegrare al Republicii Moldova a explicat că adresa legală a beneficiarului fondurilor e irelevantă; ceea ce contează este cine beneficiază de serviciile create sau îmbunătățite prin „programul de măsuri pentru reintegrarea țării”. Iar printre beneficiari se numără școlarii, pacienții din clinicile rurale, țăranii care își lucrează pământul și toți locuitorii din aceste 14 sate care au nevoie de apă, transport, acces la informații și infrastructură de bază.
„Banii publici pot fi gestionați doar prin intermediul unor instituții legitime care au relații bugetare și fiscale cu statul Republica Moldova. Acest lucru garantează transparența, nu limitează beneficiile. Statul nu poate transfera fonduri publice către structuri neconstituționale, dar poate finanța și finanțează proiecte care ajung efectiv la oamenii din regiunea transnistreană”, a precizat Biroul pentru Reintegrare, într-un comunicat.
E adevărat, pretinșii oficiali de la Tiraspol au mai făcut și în trecut comentarii cu privire la finanțele pe care Republica Moldova intenționează să le utilizeze pentru nevoile celor care locuiesc în așa-zisa Transnistria, fără implicarea pretinselor „autorități” transnistrene. Însă, aceasta este prima mențiune directă a unui „program de măsuri de reintegrare” derulat de autoritățile de la Chișinău. Până acum, separatiștii Rusiei se comportau și făceau declarații de parcă acest program nici nu ar fi existat. Avem de-a face cu o recunoaștere implicită.
Ideea unui „fond de convergență” a fost, de asemenea, criticată anterior la Est de Nistru. Pretinșii oficiali transnistreni s-au plâns public diplomaților străini de așa-zisele ”abuzuri” ale Chișinăului, exprimându-și deschis dorința de a controla cheltuirea banilor din „fondul de convergență”.
„Banii sunt ai noștri. Prin urmare, Transnistria trebuie să aibă control asupra cheltuielilor sale. Fără supravegherea noastră, Chișinăul va lua pur și simplu banii de la întreprinderile din Transnistria și îi va cheltui după cum consideră de cuviință”, a declarat la aceste întâlniri Vadim Krasnoselsky, pretinsul președinte al regiunii nerecunoscute de nimeni.
Așadar, politrucii Rusiei de la Tiraspol nu se opun ideii de a utiliza fonduri suplimentare pentru proiecte sociale și de infrastructură în regiune, dar ei doresc controlul asupra cheltuirii fondurilor și aprobarea proiectelor de reconstrucție.
În luna aprilie, așa-zisul Minister al Dezvoltării Economice de la Tiraspol a întocmit o listă a instalațiilor de infrastructură care necesită reparații urgente. Toate acestea se află în așa-zisa Transnistria, sub controlul discreționar al separatiștilor. Odată finalizată, lista a fost transmisă grupului de lucru mediat de OSCE pentru economie și infrastructură. Potrivit pretinșilor oficiali transnistreni, partea moldovenească „ar trebui” să cheltuiască acești bani special pentru aceste instalații, și asta numai sub supravegherea ”instituțiilor” financiare locale. Evident că separatiștii nu au primit niciun răspuns de la autoritățile constituționale de la Chișinău, în urma acestor solicitări cel puțin obraznice.
În aceste condiții, nu este surprinzător faptul că pretinșii oficiali de la Tiraspol vorbesc acum despre proiectele de reintegrare ale guvernului moldovean. Așa-zisa Transnistria se zbate într-o severă criză economică, aceasta adâncindu-se de la o zi la alta. Războiul rusesc din Ucraina vecină și instabilitatea aprovizionării cu gaze rusești în cadrul „schemei maghiare” au distrus practic situația economică a regiunii de la Est de Nistru. Aproape toate veniturile bugetelor locale sunt destinate plății salariilor și pensiilor din sectorul public.
Până de curând, singura sursă pentru dezvoltarea infrastructurii sociale era așa-zisul „fond local de investiții de capital”. Acesta a început să funcționeze în 2018. Din acest fond s-a finanțat renovarea unor grădinițe, școli și spitale, dar și a altor facilități. În cei opt ani de funcționare, dacă am da crezare cifrelor etalate de pretinșii oficiali de la Tiraspol, au fost renovate aproximativ 650 de facilități, în valoare totală de 1,3 miliarde de ruble locale (aproximativ 68 de milioane de euro).
Începând cu 2024, așa-zisa Transnistria a întâmpinat mari și insurmontabile probleme în completarea acestui fond. Criza economică îi împiedică pe pretinșii oficiali să aloce bani către „fondul de investiții de capital”. Toți banii din regiune sunt folosiți pentru plata salariilor din sectorul public și a pensiilor. În 2025, toate lucrările necesitate de proiectele începute în 2024 au fost efectuate „pe credit”. Companiilor de construcții li se promite plata imediat ce „se ivește oportunitatea”, doar că oportunitatea nu mai apare. Lucrările la proiecte noi în 2025 și 2026 nu au început încă.
Ajunși în această situație de-a dreptul disperată, pretinșii oficiali de la Tiraspol nu au resurse financiare suplimentare pentru a-și întreține infrastructura. Evident, având în vedere criza economică prelungită, fondul de investiții capitale nu va mai funcționa așa cum o făcea odinioară. Între timp, în dreapta Nistrului, politicienii moldoveni continuă să investească bani în infrastructura a 14 sate de graniță cu o populație de aproximativ 30.000 de locuitori. Și asta nu e deloc puțin lucru.
În acest context, nu e deloc surprinzător că, pentru prima dată în 15 ani, în ”presa” (adică în propaganda) din așa-zisa Transnistria au apărut informații despre un „program de reintegrare” implementat de Guvernul Republicii Moldova, informații comentate și de politrucii locali. Asta pentru că până și separatiștii Rusiei înțeleg că finanțările constante de la Chișinău și din Uniunea Europeană sunt singura sursă pentru întreținerea infrastructurii din așa-zisa Transnistria. Tiraspolul nu mai are fonduri pentru asta. Și s-ar putea să nu mai aibă niciodată.
