Ion Sturza: Putin și Rusia se îndreaptă spre prăbușire. „Colapsul URSS s-ar putea să ni se pară ceva minor în comparație cu ceea ce urmează. Dar cum a început totul? Kievul în trei-patru zile, Tiraspolul — în patru-cinci…”

Pentru putiniștii de pe ambele maluri ale Prutului. Dar cum a început totul? Kievul în trei-patru zile, Tiraspolul — în patru-cinci…

Astăzi, după patru ani și jumătate, bilanțul este cumplit: peste un milion de oameni uciși, schilodiți sau dispăruți, iar linia frontului este, în linii mari, tot pe acolo. Economia Rusiei gâfâie din greu, iar țara se află într-o izolare aproape totală.

Recunosc, lucram la un text care să arate dezastrul la care Putin a adus Rusia și lipsa unei ieșiri onorabile din capcana acestui război.

Doar că a apărut un articol excelent în The Economist — ca de obicei, bine documentat. Este o cronologie pe care ar trebui să o citească toți cei care încă mai cred în „geniul” lui Putin și trăiesc cu speranța la „Russkii mir”.

Și sunt încă foarte mulți printre noi. Nu doar la marginea societății: în presă, printre intelectuali, în Biserică și în politica zisă „suveranistă”…

Devine tot mai evident: Putin și, odată cu el, Rusia se îndreaptă spre prăbușire. Colapsul URSS, produs atunci într-o manieră relativ controlată, s-ar putea să ni se pară ceva minor în comparație cu ceea ce urmează.

Faceți un efort și citiți. Merită. Eu am făcut un rezumat extins pentru voi.

Putin: „Mă vor spânzura”

Publicația The Economist consideră că Putin a ajuns într-un impas strategic: continuarea războiului îi epuizează resursele și capitalul politic, iar încheierea lui fără un rezultat vizibil nu este posibilă, deoarece ar arăta ca o înfrângere și i-ar putea amenința propria putere.

De aceea, Kremlinul vede drept cea mai probabilă ieșire o nouă escaladare: intensificarea atacurilor asupra Ucrainei, a operațiunilor hibride împotriva Europei, trimiterea pe front a încă sute de mii de oameni și înăsprirea represiunilor în interiorul Rusiei.

O sinteză a articolului publicat de The Economist, citat astăzi de numeroase instituții de presă:

„Pe 29 august, în cadrul unei întâlniri cu studenții și angajații unei universități din Moscova, Vladimir Putin a declarat că orcile se hrănesc cu urși polari. «Trebuie să le povestim copiilor despre acest lucru, pentru ca ei să înțeleagă în ce lume trăim și de ce desfășurăm această operațiune militară specială», a spus el.

Afirmația despre orci era absurdă: nu a fost înregistrat niciun caz în care o orcă să fi mâncat un urs polar. Totuși, scrie The Economist, această frază spune câte ceva despre modul în care Putin percepe lumea înconjurătoare: ca pe un spațiu în care prădătorii îi devorează pe cei slabi.

Tocmai de aceea, Occidentul urmărește acum cu atenție ce intenționează el să facă mai departe. Armata rusă nu reușește de mult timp să obțină o schimbare decisivă pe câmpul de luptă, pierzând lunar zeci de mii de oameni. Războiul s-a transformat într-o confruntare de uzură, purtată cu rachete și drone. Ucraina suferă pierderi enorme, dar consecințele războiului se resimt tot mai evident și în interiorul Rusiei.

În același timp, nu există niciun indiciu că Putin ar fi pregătit să se retragă. Îngrijorarea este alta: ajuns într-un impas, el ar putea proceda la fel ca în trecut — să încerce să schimbe situația printr-o nouă escaladare.

Semnalele de alarmă se înmulțesc în Occident. Directorul CIA a efectuat o vizită neașteptată la Moscova. Finlanda a solicitat sprijinul aviației și al navelor militare suedeze pentru supravegherea frontierei cu Rusia. Germania se pregătește să acuze public Moscova de atacul cu dronă asupra aeroportului din Leipzig și ar putea impune noi sancțiuni. România a anunțat, pe 20 august, distrugerea unei drone maritime rusești care se îndrepta spre o platformă de foraj, iar în Slovacia a fost împiedicată o tentativă de incendiere a unei întreprinderi producătoare de drone.

Totodată, pentru prima dată după multă vreme, Putin a reacționat public la atacurile ucrainene tot mai eficiente asupra teritoriului Rusiei. El a acuzat Kievul că a deschis «cutia Pandorei» și a amenințat cu «lovituri de răspuns asupra celor mai sensibile sectoare ale economiei». Vorbind în fața partidului «Rusia Unită», Putin a respins și posibilitatea încetării războiului.

Surse apropiate Kremlinului susțin că, după câteva săptămâni de reflecție în timpul verii, Putin pare să fi ales calea escaladării.

Unul dintre vechii săi colaboratori presupune că Putin ar fi putut interpreta vizita directorului CIA, John Ratcliffe, drept o manifestare a slăbiciunii americane. Potrivit interlocutorului, președintele rus a interpretat în mod asemănător și vizita la Moscova a directorului de atunci al CIA, Bill Burns, în noiembrie 2021. Burns venise să-l avertizeze asupra consecințelor invadării Ucrainei. Trei luni mai târziu, Putin a început războiul.

The Economist menționează că este imposibil să știm cu exactitate ce îl motivează pe Putin. Totuși, cauzele unei posibile noi escaladări, asemenea motivelor care au stat la baza deciziei inițiale de invadare, sunt legate în mare măsură de politica internă a Rusiei. Principala preocupare a lui Putin rămâne păstrarea propriei puteri și, în ultimă instanță, a propriei siguranțe.

Una dintre problemele tot mai mari ale Kremlinului este dispariția vechiului consens social tacit privind războiul. Atacurile ucrainene asupra rafinăriilor și a altor obiective din adâncul teritoriului Rusiei, precum și restricțiile asupra internetului mobil, introduse de autoritățile ruse ca măsură de protecție împotriva dronelor, distrug treptat iluzia că, pentru majoritatea populației, viața poate continua ca de obicei.

Potrivit Centrului Levada, 57% dintre ruși descriu situația din țară drept «tensionată». Printre cauzele menționate se numără războiul, pierderile umane, mobilizarea, atacurile cu drone și lipsa oricărei clarități privind ceea ce va urma. Încrederea în propaganda televizată scade, în rândul tinerilor apar pe rețelele sociale apeluri la încheierea războiului, iar rata de aprobare a lui Putin este în declin.

Potrivit The Economist, atmosfera din interiorul elitei ruse este și mai sumbră. Unul dintre interlocutorii publicației afirmă că problema nu mai constă atât în starea economiei sau în absența victoriilor militare, cât în timpul pierdut: indiferent care va fi rezultatul final, aproape cinci ani de război reprezintă, prin ei înșiși, un eșec.

«Devine tot mai puternică senzația că regele este gol», afirmă un alt reprezentant al elitei ruse.

Nici dificultățile economice, nici cele politice nu reprezintă, deocamdată, o amenințare imediată pentru regim. Kremlinul mai dispune de bani și de un aparat represiv puternic, care îi permit să continue războiul. Totuși, pentru sistemul politic rus, percepția forței are o importanță enormă.

Putin își poate explica acțiunile prin considerente geopolitice, însă, potrivit interpretării oferite de The Economist, la baza comportamentului regimului se află o logică mult mai simplă: nu-și poate permite să pară slab.

Putin consideră, probabil, că încheierea războiului fără atingerea măcar a unui obiectiv minimal — ocuparea completă a estului Donbasului — i-ar putea pune în pericol propria siguranță. Potrivit unui insider, la un moment dat în timpul războiului, el le-ar fi spus direct colaboratorilor săi: «Mă vor spânzura».

Această frază este importantă pentru înțelegerea logicii Kremlinului. Sistemul rus este capabil să suporte un nivel extrem de ridicat de violență și pierderi, însă o înfrângere sau un eșec evident sunt mult mai periculoase pentru el. De aceea, pentru Putin, războiul pare să fi devenit demult nu doar o chestiune de politică externă, ci și una de supraviețuire politică personală.

Dar nici continuarea războiului în forma actuală nu este avantajoasă pentru Kremlin. «Scenariile inerțiale nu sunt favorabile Kremlinului», afirmă un reprezentant al elitei ruse. Ele consumă resursele economice și distrug treptat capitalul politic al puterii.

Tocmai de aceea, escaladarea i-ar putea părea Kremlinului o ieșire din impas.

Nu se știe încă ce forme va lua aceasta. Rusia ar putea intensifica operațiunile hibride și actele de sabotaj împotriva țărilor care susțin Ucraina și ar putea încerca să lovească rutele pe care ajutorul european ajunge pe teritoriul ucrainean. Serviciile occidentale de informații iau în calcul posibilitatea unor atacuri împotriva întreprinderilor europene care produc echipamente pentru Ucraina. În același timp, ele consideră că Putin continuă să evite o confruntare militară directă cu NATO.

În Ucraina, escaladarea va însemna, cel mai probabil, amplificarea războiului deja în desfășurare. Ministerul rus al Apărării ar pregăti atacuri masive asupra infrastructurii energetice. La Kiev se așteaptă oricum, în timpul iernii, o amplă campanie rusă împotriva sectorului energetic, al cărei scop va fi să distrugă capacitatea și voința Ucrainei de a continua rezistența.

Pe front, Moscova se pregătește, de asemenea, să mărească numărul oamenilor pe care îi poate trimite în luptă. Potrivit surselor rusești ale publicației The Economist, Putin intenționează să arunce în război încă 300.000–400.000 de oameni.

Pentru aceasta nu este obligatorie anunțarea unei noi mobilizări oficiale: decretul privind mobilizarea parțială din 2022 nu a fost niciodată anulat formal. Noii recruți vor fi atrași, probabil, prin intermediul autorităților regionale, exercitându-se o presiune tot mai mare atât asupra acestora, cât și asupra potențialilor militari pe bază de contract. Această descentralizare îi permite Kremlinului să transfere responsabilitatea asupra guvernatorilor și să reducă riscurile politice pentru puterea federală. Potrivit informațiilor disponibile, noul model de recrutare este deja testat în regiunea Penza.

În cele din urmă, Putin ar putea intensifica represiunile interne împotriva celor pe care autoritățile îi declară «dușmani interni». Și aceasta nu neapărat pentru că oamenii respectivi ar fi cu adevărat capabili să amenințe regimul — represiunile devin, în sine, o modalitate de demonstrare a forței.

Dar niciuna dintre aceste variante nu rezolvă problemele fundamentale cu care se confruntă Kremlinul. O nouă escaladare nu poate decât să mărească numărul victimelor, costurile economice și tensiunile sociale, sporind în același timp riscul unei destabilizări și mai mari atât a Rusiei, cât și a țărilor din jurul ei.”