Potențiala implicare a României în înlocuirea trupelor rusești din așa-zisa Transnistria, analizată de Laurențiu Pleșca, analist GMF: „România poate participa și cu trupe”
Într-un interviu acordat recent publicației Libertatea, Laurențiu Pleșca, analist politic în cadrul think tank-ului German Marshall Fund, abordează inclusiv subiectul înlocuirii trupelor rusești cu o misiune reală de menținere a păcii, mai exact europeană, precum și rolul pe care România îl poate juca în acest proces.
De asemenea, Laurențiu Pleșca vorbește despre pârghiile pe care le are la dispoziție România pentru a contribui la procesul de reintegrare a regiunii transnistrene în Republica Moldova.
Întrebare: Cât de mult s-a implicat România în procesul de reintegrare a Transnistriei în Republica Moldova?
Răspuns: România s-a implicat masiv în consolidarea Republicii Moldova și mult mai puțin în dosarul transnistrean propriu-zis. Prin interconexiunile energetice, sprijinul bugetar și susținerea constantă a parcursului european, România a făcut Moldova rezistentă la șantajul energetic. Fără asta, Chișinăul nu ar fi putut negocia astăzi din poziția în care negociază. Indirect, este cea mai importantă contribuție la reintegrare.
Pe dosarul Transnistriei, însă, România a fost discretă, în parte în mod deliberat. Chișinăul trebuie să conducă procesul, iar Tiraspolul folosește oricând spectrul „unionismului românesc” ca instrument de propagandă. Totuși, cred că discreția a devenit prea confortabilă, mai ales că Bucureștiul are pârghii reale în această chestiune. Liniile de înaltă tensiune care leagă Republica Moldova de România au redus dependența Chișinăului de centrala de la Cuciurgan, adică exact instrumentul prin care Tiraspolul a șantajat malul drept timp de decenii. Fiecare nouă interconexiune energetică și fiecare formă de sprijin care face Moldova mai rezistentă erodează și mai mult pârghiile de șantaj ale regiunii separatiste. De aceea, acest ajutor trebuie continuat și aprofundat, nu tratat ca o măsură de urgență încheiată.
România are nevoie de o asertivitate selectivă în acest dosar. Asta înseamnă să susțină la Bruxelles ca reintegrarea Transnistriei să facă parte din măsurile negociate în procesul de aderare, în special în ceea ce privește alocarea de resurse pentru malul stâng.
Întrebare: Ar însemna, de asemenea, să se implice activ în înlocuirea trupelor rusești. Cu ce ar putea fi înlocuite?
Răspuns: Pe această temă, există două abordări diferite. Prima este o misiune civilă a Uniunii Europene, axată pe monitorizare, încredere și consolidarea instituțiilor, la care România poate contribui cu experți și personal civil. A doua este o misiune europeană de menținere a păcii, cu o componentă militară, la care România poate participa și cu trupe. Indiferent de varianta aleasă, Bucureștiul trebuie să fie printre primii contributori, nu un simplu observator. În plus, România trebuie să finanțeze proiecte care leagă cele două maluri ale Nistrului și să se implice în eliminarea depozitului de la Cobasna. Fără zgomot, dar cu prezență.
În același timp, România trebuie să își mențină vigilența, inclusiv în negocierile bilaterale cu Ucraina. Kievul controlează segmentul de frontieră al regiunii transnistrene, iar orice arhitectură de securitate de după război va trece și prin înțelegerile dintre București și Kiev. România are tot interesul ca aceste discuții să includă problema trupelor rusești, a depozitului de la Cobasna și a securității frontierei, pentru că instabilitatea din regiune nu se oprește la Nistru. Zonele aflate timp de decenii în afara controlului unui stat de drept au generat economii paralele, fluxuri comerciale și financiare netransparente și rețele care au profitat de această zonă gri. Aceste riscuri nu țin cont de granițe și cer o cooperare strânsă între autoritățile de aplicare a legii din România, Republica Moldova și Ucraina. Orice vulnerabilitate rămasă acolo devine, mai devreme sau mai târziu, o problemă pentru flancul estic al Uniunii Europene și al NATO, adică pentru România. Este, până la urmă, o chestiune de securitate pentru România însăși, care nu își permite o prezență militară rusească ilegală în imediata sa vecinătate.
Citiți aici interviul complet.
