EXCLUSIV: Urzeala argaților și jocul nepatrioților. Cum și de ce i-a adus Rusia pe Dodon, Voronin, Vlah și Tarlev în același balon de săpun. O istorie a trădărilor și a iluziilor

În actuala campanie electorală, Rusia și-a subordonat în R.Moldova mai multe formațiuni de stânga, populiste, cu scopul de a acoperi cât mai multe segmente de electorat: nostalgici ai URSS, minorități rusofone sau pur și simplu nehotărâți. Având în vedere experiența scrutinelor anterioare, în contextul alegerilor din acest an, Moscova și-a construit o altă strategie pentru a evita fragmentarea electoratului – unificarea partidelor pro-ruse, pe modelul folosit și în alte state CSI și constituirea unor blocuri electorale ”umbrelă”, pro-Moscova, formate din mai multe partide care nu ating pragul electoral.

Argații

Un astfel de exemplu este și așa-zisul Bloc ”Patriotic”, format cu ”binecuvântarea” și sub imboldurile insistente ale Moscovei cu doar câteva luni înaintea alegerilor parlamentare. Dar, în pofida faptului că au fost cooptați pentru figurile lor ”istorice”, gradul de neîncredere personală, la fel de ”istorică”, existent între Igor Dodon, Vladimir Voronin, Vasile Tarlev și Irina Vlah strică planurile Kremlinului, iar consensul între cei patru nu poate fi atins la comanda Moscovei.

E de ajuns să ne uităm la parcursul greoi prin care a trecut acest bloc pentru a se transforma într-o altă marionetă supusă Moscovei, în care au fost introduși, la fel ca într-un kuliok, niște pioni cu vizibilitate. Și apare întrebarea: care a fost motivul pentru care Dodon s-a tot perindat pe la Moscova, în prima jumătate a acestui an? Cu ce treburi s-au dus Vlah, Staris, Catalan și Tarlev în Rusia la începutul acestei veri, înainte de alegerile din R.Moldova? Răspunsul este unul simplu: liderul PSRM nu-și dorea în niciun fel să intre în același kuliok cu Tarlev, Vlah și Voronin, doar partidul său ar fi avute șanse să treacă pragul electoral, de ce să tragă după el niște muribunzi politici? Dar când Kremlinul dă porunca, nu ai altă opțiune decât să taci, să înghiți în sec și să răspunzi cu da, să trăiți!

Istoria trădării

Lucrurile sunt evidente. Între PSRM, PCRM, PVM și PIM s-au purtat negocieri dure, pentru că și interesele lor sunt divergente, iar neînțelegerile au, la fel ca și liderii lor, alura ”istorică”, o speță care, în cazul PSRM și PCRM datează încă din 2011, an în care PSRM a decis să se desprindă din partidul lui Voronin. Trădarea l-a marcat profund pe liderul PCRM, acesta considerând că trădarea nu a fost doar politică, ci a fost și una de natură personală. De aici și tensiunile recente dintre Dodon și Voronin. Acesta din urmă nu doar că-i consideră pe Vlah și pe Dodon niște oportuniști venali, care visează ca, după parlamentare, să comploteze în vederea distrugerii PCRM, ci este și convins că cei doi au pus bețe în roate partidului pe care îl conduce pentru a se înregistra în cursa electorală. Acesta a fost și motivul pentru care, recent, Voronin, în cadrul unei emisiuni televizate, s-a ”împiedicat” de kuliokul lui Dodon și a declarat că în punga primită de liderul PSRM în 2019, de la oligarhul Vladimir Plahotniuc, se aflau 860.000 de euro.

Voronin nu a uitat trădarea lui Dodon și nici faptul că acesta din urmă și-a construit cariera pe ”cadavrele comuniștilor”. Repulsia lui Voronin pentru a intra într-o alianță cu trădătorii a continuat chiar și după crearea BEP. Să ne amintim că Voronin a intrat în BEP, cu tot cu sandale și șosete, după nenumărate ezitări și pre-condiții, nu a semnat actul fondator împreună cu PSRM, ci a venit ulterior și a cerut schimbarea denumirii și a simbolurilor blocului.

Trădările vor continua

S-ar părea că singurii avantajați ai blocului rămân Tarlev și Vlah, care au fost de acord cu crearea acestuia, dar asta doar pentru că, oricum, pe cont propriu n-ar putea accede în Parlament. Dar Tarlev nu e atât de interesat de accederea în Parlament, cât e de colectarea finanțelor, fiind cunoscut la Chișinău cât de mult iubește rubletul, indiferent că vine de la Ceaika sau Șor. Prin urmare, pentru el, jocurile dintre PSRM și PCRM reprezintă doar o oportunitate de a acționa fără să fie observat când își ia kuliokul cu ruble de la Moscova.

Pentru Irina Vlah, importantă e doar creșterea PIM pe spatele altora – Dodon și Voronin. Și să joace după propriile interese, așa cum a făcut-o mereu în trecut (detalii AICI), bunăoară în 2014, când s-a rupt de PCRM, iar ulterior a trădat și PSRM, pentru a-și construi ”propria viziune politică”. Și să nu uităm că, toate aceste rupturi și delimitări, Vlah le-a făcut în garderoba sa de lux, pe care urmărește să și-o asigure în continuare, cu tot cu bijuteriile și accesoriile care depășesc cu mult chiar și salariul ei, mai ales pe cel mediu pe care-l câștigă un moldovean de rând.

Existența unor diferențe ireconciliabile între liderii blocului a fost sesizată chiar și de concurenții politici care au cochetat, la rândul lor, de-a lungul anilor, cu ”rubletul” rusesc. Cu doar câteva săptămâni în urmă, Usatîi i-a răspuns dur Irinei Vlah la invitația de a semna pentru o coaliție anti-PAS, amintindu-i că atât ea, cât și liderul PSRM, l-au trădat în trecut pe Vladimir Voronin.

Familiarizat, la rândul lui, cu sforile marionetelor ce duc în birouri din Est, Usatîi a văzut rapid că, dincolo de spoiala de așa-zis ”patriotism”, blocul nu e decât o perdea de fum, un balon temporar de săpun, o nuntă făcută de altcineva, în care fiecare joacă un rol forțat. În definitiv, cât de parteneri pot fi patru oameni fără scrupule, oportuniști și mercantili, care până de curând se acuzau reciproc de acte de corupție?

Așadar, aparent îmbietoarea coaliție gândită ca un front comun împotriva pro-europenilor colcăie din pricina disensiunilor și a intereselor personale ale ”figurilor istorice”. Iar consolidarea încrederii în interiorul blocului zis ”patriotic” pare puțin probabilă, în condițiile în care Dodon, Voronin, Tarlev și Vlah sunt pe lungimi de undă diferite, incapabile să mai ajungă la electoratul nostalgic. Chiar și-așa, nostalgic și cu gândul spre Moscova, electoratul moldovean nu mai poate fi prostit cu promisiuni deșarte din gura unor trădători notorii.