La un an de la criza energetică din Transnistria, problema nu a fost complet rezolvată, ci doar amânată. În paralel, mediul de securitate din jurul Republicii Moldova s-a degradat vizibil. Începând din luna noiembrie, au fost raportate mai multe încălcări ale spațiului aerian moldovenesc de către drone militare rusești. Atacurile asupra podului peste Nistru, în regiunea Odesa, au sugerat interesul Rusiei pentru infrastructura critică din proximitatea Moldovei.
Sudul Ucrainei se află sub presiune constantă. Din decembrie, regiunea Herson este vizată aproape zilnic de drone, artilerie și atacuri aeriene. Localitățile de pe malul drept al Niprului sunt afectate sistematic, ceea ce indică o strategie de uzură menită să mențină tensiunea pe frontul sudic. În acest context, izolarea Basarabiei de Sud a sporit importanța strategică a Transnistriei. Salientul nistrean nu mai poate fi considerat doar un conflict înghețat sau o problemă locală. Baza militară rusă de pe Nistru funcționează ca un cap de pod, menținând presiunea asupra sudului Ucrainei și asupra Republicii Moldova.
Pentru Moscova, acest pivot are un rol clar în proiectul geopolitic Novorusia. Ea păstrează deschisă direcția spre Odesa și obligă Ucraina să trateze zona nistreană ca pe un risc constant. Chiar fără lupte directe, amenințarea consumă resurse și atenție, slăbind alte segmente ale frontului de sud.
Republica Moldova resimte direct aceste efecte. Statul se află lângă un front activ și găzduiește, pe teritoriul său constituțional, o bază militară rusă. Neutralitatea prevăzută de Constituție nu elimină riscurile, iar lipsa controlului asupra Transnistriei limitează capacitatea Chișinăului de a reacționa rapid în cazul unei crize militare. Orice tensiune în zona Nistrului ar putea avea efecte rapide asupra securității interne, economiei și sistemului energetic.
La această vulnerabilitate se adaugă factorul Găgăuzia. Poziționarea regiunii și instabilitatea sa pot complica situația internă în cazul unei escaladări regionale. În timp ce salientul nistrean exercită presiune militară, Găgăuzia poate reprezenta un blocaj intern, reducând capacitatea statului de a lua decizii rapide.
Pentru Ucraina, direcția nistreană rămâne un punct de atenție constant. Pentru Republica Moldova, ea reprezintă o problemă politică care nu poate fi amânată. Salientul nistrean, integrat în ambițiile Kremlinului de a realiza Novorusia, constituie una din cele mai serioase amenințări din regiune. Tratarea acestei zone ca pe o problemă secundară înseamnă acceptarea unei vulnerabilități majore, cu consecințe greu de controlat.
De aceea, reintegrarea regiunii nistrene trebuie să devină o prioritate strategică pentru Guvernul Republicii Moldova, în vederea consolidării securității naționale și a stabilității regionale.
