Consilierul prezidențial Eugen Tomac, cunoscut pentru promovarea constantă a cauzei unioniste în Legislativul de la Bruxelles, a comentat recent declarația președintei Republicii Moldova, Maia Sandu, potrivit căreia ar vota pentru Unirea Republicii Moldova cu România în cazul unui eventual referendum. Tomac a subliniat că România este „pregătită să discute serios scenariul Unirii, dacă Republica Moldova îl vede ca opțiune”.
În contextul în care, la Palatul Cotroceni, se află un președinte declarat unionist, Nicușor Dan, iar mediul geopolitic actual redeschide marile teme strategice, subiectul Unirii devine din ce în ce mai prezent în spațiul public și politic.
Totuși, întrebarea firească, formulată frecvent de decidenți de la București, rămâne dacă Chișinăul își dorește cu adevărat acest lucru. Iar, în esență, această poziție este corectă: Unirea nu poate fi decât voința cetățenilor Republicii Moldova. Lucrurile nu sunt însă atât de complicate pe cât par.
Având în vedere cifrele, așa cum a scris fostul premier Ludovic Orban pe Facebook, „procentul este în jur de 40% și nu include diaspora, care este numeroasă și favorabilă Unirii. Cu o campanie inteligentă de informare, targetată pe diferite categorii și care să arate beneficiile concrete, cred că s-ar ajunge ușor la peste 50%.”
Într-adevăr, ultimele sondaje indică un sprijin situat între 35 și 40%. Diaspora contează semnificativ, iar mobilizarea ei, alături de o comunicare coerentă și credibilă în interiorul Republicii Moldova, ar putea schimba substanțial balanța.
Rămâne însă o întrebare esențială: cum și de către cine ar fi organizat un astfel de referendum? Aceasta este o discuție separată, mai ales în condițiile în care nucleul actual al partidului de guvernare de la Chișinău nu este unul explicit unionist. Pe de altă parte, Bucureștiul nu poate aduce oficial acest subiect pe agenda politică până când Chișinăul nu va formula o „ofertă” clară. România și-a exprimat deja poziția simbolică la 27 martie 2018, prin decizia Parlamentului. Pasul următor nu mai poate veni decât de peste Prut.
