Analiză: Ce blochează negocierile de aderare ale Republicii Moldova la UE și ce scenarii se conturează
Autoritățile de la Chișinău pun întârzierea deschiderii negocierilor de aderare la Uniunea Europeană în principal pe seama vetoului impus de Ungaria Ucrainei, mizând pe intervenția Bruxelles-ului pentru deblocarea procesului, scrie expertul Denis Cenușă, într-o analiză pentru publicația română Evenimentul Zilei.
Cenușa spune că toată speranța este pusă pe faptul că Viktor Orban ar putea pierde alegerile legislative din aprilie, ceea ce, printr-o reacție în lanț, va elimina vetoul maghiar împotriva Ucrainei. Iar dacă alegerile nu vor duce la scoaterea din joc a lui Orban, atunci UE ar fi pregătită să suspende votul Ungariei în Consiliul European, ridicând blocada maghiară. Aceste soluții ipotetice par convingătoare pentru Chișinău, care preferă să rămână la „pachet” cu Ucraina, chiar dacă acest lucru ar amâna deschiderea negocierilor cu UE.
Potrivit acestuia, totuși, o evaluare recentă a șefei Delegației UE la Chișinău, Iwona Piorko, indică faptul că Republica Moldova se află încă într-o etapă incipientă de pregătire pentru aderare, sugerând că obstacolele sunt nu doar externe, ci și interne.
În aceste condiții, guvernarea pare prinsă între menținerea tandemului politic cu Kievul — pentru a evita costuri reputaționale și pierderea sprijinului european — și riscul amânării calendarului de integrare, în condițiile în care scenariile privind eliminarea blocajului ungar rămân incerte, iar promisiunea aderării până în 2030 ar putea deveni dificil de realizat.
„Observațiile lui Piorko sugerează că, chiar dacă blocajul maghiar dispare, calendarul de aderare a Republicii Moldova nu poate avea loc până la alegerile prezidențiale moldovenești din 2028. Numai dacă UE recurge la introducerea unei faze intermediare de „semi-membru” între negocierile de aderare (încă închise) și statutul de țară membră cu drepturi depline, Chișinăul se poate apropia parțial de UE până în 2030. Având în vedere că, din punct de vedere economic, guvernarea moldoveană este în impas, există o convingere că un statut de „semi-membru” ar fi suficient pentru a accesa anumite fonduri europene. Însă, pentru ca un astfel de statut să fie integrat în metodologia de aderare la UE, este necesară unanimitatea, ceea ce este imposibil atât timp cât Orban rămâne în funcție și poate vota în instituțiile UE responsabile de politica de lărgire.
Teoretic, Chișinăul se poate separa de Kiev în procesul negocierilor de aderare, dar nu face acest lucru din mai multe motive strategice. În primul rând, o decuplare de Ucraina va fi tratată ca o trădare de către conducerea ucraineană. Unul dintre factorii de vizibilitate pentru președintele Republicii Moldova, Maia Sandu, este solidaritatea cu cauza ucraineană împotriva amenințării rusești. Dacă Chișinău s-ar separa de Ucraina, atunci Oficiul Președintelui și, respectiv, restul elementelor din piramida guvernării ar suferi pierderi reputaționale ireparabile, atât la nivel de partid, cât și cel personal.
De asemenea, dacă Republica Moldova ar fi desprinsă de traiectoria problematică a Ucrainei, conducerea moldovenească nu ar putea folosi cu aceeași eficiență amenințarea rusească (care este reală, dar suprautilizată în procesul de guvernare) ca „carte blanche” pentru orice eșec de guvernare. Eliminarea paralelismului dintre situațiile ucraineană și moldovenească ar priva Chișinăul de posibilitatea de a atrage sprijin din partea UE. Imaginea pe extern pe care mizează guvernul moldovean depinde de doi piloni – solidaritatea pentru Ucraina și alinierea completă la poziția UE privind agresiunea rusă”, scrie analistul de la Chișinău.
Expertul a subliniat că autoritățile de la Chișinăul sunt conștiente că, fără deschiderea negocierilor de aderare, obținerea fondurilor europene de preaderare va fi complicată. Cu toate acestea, guvernul nu dorește să își asume riscuri reputaționale (în special cele personale, inclusiv „cancelling” în spațiul virtual) și pierderea narațiunilor geopolitice care au justificat întreaga politică internă și externă a țării din 2022. Din aceste motive, Chișinăul preferă să rămână sub blocada maghiară atribuită strict Ucrainei ca strategie politică de supraviețuire politică.
Denis Cenușă a mai adăugat că în funcție de scenariile la care va recurge UE pentru a ocoli veto-ul ungar împotriva Ucrainei, abordarea Chișinăului s-ar putea schimba tactic.
Scenariul 1. Chișinăul rămâne cuplat cu Ucraina până când UE dezactivează veto-ul lui Orban. Dacă alegerile din Ungaria nu duc la o schimbare politică, atunci UE recurge la suspendarea veto-ului maghiar și deschide negocierile pentru Ucraina. Cu condiția ca niciun alt stat membru să nu iasă în apărarea lui Orban, negocierile deschise pentru Ucraina vor însemna eliberarea Chișinăului de un tandem forțat cu țara vecină.
Scenariul 2. Ucraina rămâne blocată, dar aderarea la UE este inclusă în acordul de pace. O astfel de garanție pentru Kiev ar reprezenta o oportunitate pentru Chișinău de a se detașa de „pachetul” cu Ucraina. Dar acest lucru se poate întâmpla doar dacă liderii moldoveni primesc acordul Bruxelles-ului pentru a abandona tandemul cu Ucraina, lucru care ar amortiza frustrările Kievului.
Scenariul 3. Alegerile din Ungaria nu produc nicio schimbare de regim, iar UE nu atinge consens pentru a suspenda veto-ul lui Orban. Chișinăul riscă să rămână ancorat într-un tandem cu Ucraina, ceea ce îi reduce impulsul de apropiere de UE. O amânare a negocierilor poate avea costuri electorale pentru guvernare la alegerile din 2027-2029. Neîndeplinirea promisiunii de aderare la UE până în 2030 va fi tratată ca cel mai mare eșec al guvernului moldovenesc.
