VIDEO | Propaganda rusă despre războiul din 1992. Mihai Isac: Basmul cu Moldova agresor și Rusia spectator nu rezistă în fața faptelor
Narațiunea promovată constant de propaganda rusă, potrivit căreia Republica Moldova ar fi fost agresorul în războiul de pe Nistru din 1992, iar armata rusă ar fi rămas un simplu „observator”, este contrazisă de documente, hotărâri internaționale și chiar de declarații ale oficialilor ruși. Analistul politic, Mihai Isac, a explicat, în cadrul emisiunii Fake News Alert de la TVR Moldova, cum funcționează aceste narațiuni propagandistice și de ce ele continuă să fie repetate anual în jurul datei de 2 martie, când este comemorat începutul războiului de pe Nistru.
„În fiecare an, pe 2 martie, apare aceeași poveste cu aceleași efecte speciale. Republica Moldova a atacat Transnistria, iar armata a 14-a, rusă, stați liniștiți, a fost doar un observator din afară. Da, da, un observator, genul acela de observator care stă pe margine cu depozite pline de arme, cu tancuri prin preajmă și cu artilerie care probabil trage singură din greșeală”, explică analistul.
Isac subliniază că una dintre cele mai frecvente tehnici ale propagandei este inversarea rolurilor, transformarea victimei în agresor și prezentarea actorului militar dominant drept simplu martor al conflictului.
„Să începem cu așa zisa agresiune a Republicii Moldova. Este fascinant cum sună. Republica Moldova, proaspăt ieșită din Uniunea Sovietică, cu instituții în formare, cu o armată abia improvizată, ar fi decis brusc să atace o regiune care se autoproclamase independentă încă din 1990. Sigur. Exact așa pornesc lucrurile. Întâi îți apare o administrație separatistă, structuri paralele, oameni înarmați, baricade, iar după aceea ți se spune că tu ești agresorul pentru că ai îndrăznit să nu dispari de pe propria hartă. Apoi vine partea cu Rusia nu s-a implicat. Aici propaganda are o poezie aparte. Pentru că dacă armata a 14-a nu a intervenit, atunci cum explicăm episodul în care separatiștii s-au înarmat din arsenalul armatei a 14-a?”, a explicat acesta.
Isac amintește și de rolul direct al comandamentului Armatei a 14-a în timpul conflictului.
„Și dacă tot ne place să credem în coincidențe, pe 2 aprilie 1992, comandantul armatei a 14-a ar fi ordonat forțelor Republicii Moldova să se retragă din zona Bender. Altfel, se ripostează. Iar ca bonus, prin 2002, un înalt oficial rus a spus pe față că sprijinul pentru separatiști a avut și scopul de a împiedica unirea Republicii Moldova cu România”, a afirmat analistul.
Mihai Isac explică și un alt mit promovat de propaganda rusă, cel al „românizării forțate” a Republicii Moldova la începutul anilor ’90.
„Să nu uităm că manualul de propagandă rus este de fapt un basm despre românizarea forțată a Republicii Moldova. În 1989, înainte chiar de independență, Republica Moldova a adoptat revenirea la alfabetul latin și declara limba română limbă de stat. Pentru propaganda rusă însă, orice apropiere culturală de România devine automat extremism, naționalist. Dar propaganda funcționează simplu. Dacă repeți suficient de des că cineva vrea să te românizeze, nu mai contează dacă în jurul tău oamenii continuă să vorbească liniștiți, exact cum vor”, a conchis Mihai Isac.
