PSD și AUR, dincolo de deciziile politice care riscă să destabilizeze țara într-un context geopolitic deja fragil, par, din păcate, să acționeze împotriva interesului național al României. Acest lucru este vizibil mai ales în ceea ce privește relația cu Republica Moldova, o relație esențială pentru stabilitatea regională.
Într-un moment în care România are nevoie de echilibru și coerență, trebuie înțeles că o Românie stabilă și puternică înseamnă implicit și o Moldovă mai sigură. Sprijinul oferit de București a fost crucial pentru Chișinău în ultimii ani, de la gestionarea pandemiei până la provocările generate de războiul din Ucraina. Fără acest ajutor, capacitatea Republicii Moldova de a face față crizelor ar fi fost mult mai limitată.
Este adevărat că Rusia nu are capacitatea sau interesul de a cuceri militar România. Însă, obiectivul său strategic este altul: alimentarea instabilității în statele europene. Mai ales în contextul relațiilor speciale dintre România și Chișinău, o criză la București ar fi doar în favoarea Rusiei. Astfel, volens nolens, AUR și PSD au devenit niște „idioți utili” ai Rusiei putiniste. Ar eroda atât unitatea în ceea ce privește ajutorul pentru Ucraina, cât și relația cu Chișinăul.
În plus, acțiunile acestor partide ridică semne serioase de întrebare în privința direcției politice pe termen lung. Demersul de a dărâma actuala construcție guvernamentală nu este însoțit de un plan clar și credibil pentru ceea ce urmează. Ce se întâmplă după? Scenariile sunt multiple: de la o eventuală alianță PSD-AUR până la declanșarea unor alegeri anticipate, fiecare variantă vine cu un grad ridicat de incertitudine și riscul de amplificare a instabilității.
Un exemplu relevant este poziția lui Valeriu Munteanu, deputat AUR, care a semnat moțiunea de cenzură împotriva Guvernului. Acesta a justificat gestul prin critica unui „guvern al austerității” și al „vânzării către străini a întreprinderilor strategice”, o retorică ce se înscrie într-un registru populist și anti-occidental deja bine cunoscut.
În contrast, reacția Victoriei Stoiciu oferă o perspectivă diferită din interiorul spectrului politic. „Astăzi mi-am înaintat oficial demisia din Partidul Social Democrat”, a declarat aceasta, după ce a refuzat să semneze moțiunea, invocând nevoia unui „cordon sanitar” împotriva extremismului și riscul normalizării unor derapaje periculoase pentru democrație.
Această diferență de poziționare arată că miza nu este doar una politică de moment, ci una de direcție fundamentală: între stabilitate și aventurism, între responsabilitate și calcul oportunist.
Într-un context regional tensionat, România nu își permite luxul experimentelor politice hazardate. Stabilitatea internă nu este doar o chestiune de guvernare eficientă, ci și un pilon al credibilității externe. Orice fisură la București reverberează direct la Chișinău și slăbește poziția comună în fața presiunilor venite din Est.
Responsabilitatea politică ar trebui să prevaleze în fața calculelor de moment. În joc nu este doar echilibrul intern, ci și rolul strategic al României în regiune și capacitatea sa de a susține partenerii vulnerabili într-o perioadă marcată de incertitudine și competiție geopolitică intensă.
