La Forumul Economic Internațional de la Sankt Petersburg, organizat sub patronajul regimului lui Vladimir Putin, s-a consumat în aceste zile un episod care spune multe despre realitățile geopolitice ale spațiului românesc. Marina Tauber, condamnată în primă instanță de Judecătoria Chișinău la șapte ani și șase luni de închisoare pentru acceptarea finanțării ilegale a fostului Partid „ȘOR” și refugiată la Moscova, a urcat pe scena unui panel dedicat mass-mediei și inteligenței artificiale pentru a explica publicului eurasiatic cum Republica Moldova ar fi fost capturată de Uniunea Europeană și cum Bruxelles-ul ar impune cetățenilor moldoveni o agendă străină valorilor lor. În sine, declarația nu reprezintă o noutate. De ani de zile, gruparea Șor repetă virulent aceleași teze despre „pierderea suveranității”, „dictatura Bruxelles-ului” și „valorile tradiționale” aflate sub asediu. Este același discurs care încearcă să prezinte integrarea europeană drept o formă de ocupație, ignorând deliberat faptul că Republica Moldova găzduiește pe teritoriul său trupe străine ale Federației Ruse fără acordul autorităților constituționale.
Noutatea apare însă atunci când observăm cine se afla alături de Marina Tauber pe aceeași scenă. Eurodeputata română Diana Iovanovici Șoșoacă, politician care și-a construit întreaga carieră pe un discurs suveranist, anti-occidental și profund ostil proiectului european, a participat alături de surata sa politică la discuții. Într-un paradox demn de literatura absurdului, aceasta a ținut lecții despre manipularea informațională și pericolele propagandei chiar la un forum organizat de Federația Rusă, stat acuzat de ani de zile de operațiuni de dezinformare, război informațional și ingerințe electorale pe întreg continentul european. Dacă cineva mai avea dubii asupra naturii acestei apropieri, ele au fost spulberate la scurt timp după eveniment. Ilan Șor a publicat fotografii împreună cu Diana Șoșoacă de la Sankt Petersburg, însoțite de un mesaj elogios în care o descria drept „viitorul președinte al României libere”. Imaginea celor doi îmbrățișați în capitala simbolică a imperialismului rus contemporan valorează mai mult decât orice analiză politică. Pentru a înțelege gravitatea situației, trebuie să revenim la un concept vechi din literatura politică: coloana a V-a.
Termenul desemnează acele grupuri care activează în interiorul unui stat, pretinzând că îi apără interesele, dar care, în realitate, promovează agenda unei puteri externe. Istoria Europei este plină de asemenea exemple, iar Republica Moldova și România nu fac excepție. Astăzi, coloana a V-a nu poartă doar uniformă militară și nu vine exclusiv cu tancurile. Ea operează prin partide, influenceri politici, televiziuni, rețele sociale și discursuri aparent patriotice. Ea vorbește despre suveranitate, libertate și patriotism, dar lucrează împotriva intereselor naționale și a libertății. Din această perspectivă, întâlnirea dintre Șoșoacă și exponenții grupării Șor dovedește că noi, românii de pe ambele maluri ale Prutului, suntem încă vegheați din umbra aceluiași „nuc bătrân” – Moscova.
Pe de-o parte, moldovenismul sovietic, construit artificial pentru a nega identitatea românească dintre Prut și Nistru și pentru a justifica separarea Basarabiei de restul națiunii române. Pe de altă parte, un suveranism radical românesc care profanează patriotismul, transformându-l într-un instrument de contestare a Occidentului și de relativizare a pericolului reprezentat de expansionismul rusesc. La prima vedere, cele două curente sunt incompatibile. Unii afirmă că moldovenii nu sunt români, ceilalți pretind că apără România mai mult decât oricine. În realitate însă, efectul politic produs este același: slăbirea coeziunii spațiului românesc și compromiterea opțiunii occidentale. Dincolo de retorica diferită, ambele curente își găsesc adăpost la Kremlin. Obiectivul strategic fiind același ca în ultimele decenii: menținerea spațiului românesc fragmentat, vulnerabil și incapabil să-și afirme unitatea istorică și culturală. Cu alte cuvinte, Diana Iovanovici Șoșoacă și Ilan Șor servesc, fiecare în propriul registru politic, procesului de vasalizare a spațiului românesc prin intermediul unei „partide ruse” adaptate secolului XXI.
Nu este întâmplător faptul că aceiași actori care deplâng influența Bruxelles-ului evită să vorbească despre ocupația Transnistriei, despre trupele ruse aflate ilegal pe teritoriul Republicii Moldova, despre deportările sovietice, foametea organizată sau despre politica sistematică de deznaționalizare practicată timp de decenii în Basarabia. Colonialismul moscovit este singurul colonialism pe care refuză să-l vadă. Pentru acești pseudo-suveraniști, orice influență occidentală este prezentată drept pericol existențial, în timp ce influența Kremlinului este tratată cu o îngăduință suspectă. Iar atunci când vârful de suliță al suveranismului rusofil proclamă isteric în Parlamentul European „Basarabia e România”, trebuie să înțelegem că asistăm la transformarea idealului unionist într-o himeră menită să-l compromită în ochii partenerilor occidentali.
În loc de concluzie, merită să ne amintim de avertismentul din Evanghelia după Matei (7:15): „Păziţi-vă de prorocii mincinoşi! Ei vin la voi îmbrăcaţi în haine de oi, dar pe dinăuntru sunt nişte lupi răpitori”. În secolul trecut, Ana Pauker și agenții Cominternului vorbeau despre „eliberare”, în timp ce pregăteau subordonarea țării intereselor Moscovei. Astăzi, noii agenți vorbesc despre suveranitate, patriotism și libertate, dar acțiunile lor subversive indică direct că așteaptă ziua când tancurile rusești vor reveni pe pământul nostru, oferindu-ne “suveranism”.
