EXCLUSIV | Tinerii angajați în sectorul public din așa-zisa Transnistria vor fi cazați în cămine sovietice grav deteriorate, totodată fiind obligați să le renoveze cu banii lor. Criza locuințelor și exodul tinerilor specialiști
Pe fondul severei crize economice, pretinsele autorități transnistrene se confruntă cu un exod al tinerilor specialiști din așa-zisa Transnistria. Tinerii duc lipsă de locuințe, iar salariile lor nu acoperă costurile ridicate ale chiriei. Pentru a soluționa această criză, pretinsul parlament de la Tiraspol a propus o serie de proiecte de lege menite să-i ”sprijine” pe tinerii specialiști. Cu ce provocări se confruntă aceștia după absolvirea facultății și cum intenționează separatiștii să le „rezolve”?
Așa-zisul parlament de la Tiraspol analizează în prezent mai multe proiecte de lege care ar permite absolvenților să continue să locuiască în căminele studențești după ce au fost repartizați pe posturi finanțate de stat. Notele explicative arată că pretinsa legislație locală nu conține în prezent o astfel de prevedere – după finalizarea studiilor, foștii studenți sunt obligați să elibereze căminele și să își găsească o locuință pe cont propriu. O misiune extrem de complicată la Est de Nistru.
Autorii ziselor proiecte de lege remarcă faptul că mulți tineri „nu își pot permite să închirieze o locuință pe cont propriu, întrucât nu dispun de capitalul necesar”. Pretinșii parlamentari de la Tiraspol recunosc că grava criză economică a generat o problemă legată de plata incompletă a salariilor tinerilor specialiști. Absolvenții recenți repartizați pe posturi prost plătite nu își pot acoperi nici măcar nevoile de bază.
„Absolvenții care intră în serviciul public se confruntă cu dificultăți suplimentare, întrucât salariile lor din perioada de probă nu sunt adesea achitate integral. Prin urmare, situația existentă face ca obligația de a presta activitate profesională după absolvire să devină extrem de împovărătoare; în cazul unor absolvenți repartizați pe posturi cu salarii mici, veniturile sunt insuficiente pentru a acoperi nevoile de bază, ceea ce îi obligă să caute un loc de muncă în afara republicii”, se arată în nota explicativă care însoțește documentul.
Pentru a remedia această „nedreptate”, așa-zișii legiuitori de la Est de Nistru au propus cazarea proaspeților absolvenți în cămine regionale, însă doar pe durata stagiului obligatoriu. Această obligație de a presta servicii la nivel regional vizează studenții care au urmat cursurile pe cheltuiala ”statului” – în schimbul educației gratuite, aceștia sunt obligați să lucreze timp de trei până la cinci ani în cadrul unor așa-zise instituții publice sau să ramburseze costul întregului parcurs de studiu.
Există o propunere de a caza absolvenții în cămine aflate în subordinea pretinsului Minister Regional al Educației de la Tiraspol, însă numai pe durata repartiției obligatorii în muncă. De regulă, aceste cămine sunt ocupate de studenți ai PGU. Așa-zisele autorități au stabilit că, pentru a beneficia de această cazare, absolvenții trebuie să efectueze reparații pe cheltuială proprie și să achite chiria la timp.
Pretinsele autorități au introdus aceste modificări legislative în urma unor statistici dezamăgitoare privind procesul de repartizare a absolvenților din anul 2025. Potrivit așa-zisului Minister al Educației din regiune, 1.014 absolvenți care au studiat pe locuri finanțate de ”stat” au făcut obiectul repartizării obligatorii în câmpul muncii în 2025. De remarcat este faptul că cel mai mare număr de repartizări a vizat specializări din domeniul didactic. Dintre acești 1.014 absolvenți finanțați de stat, doar 223 au început efectiv să lucreze. Alți 228 de absolvenți au rambursat statului costul studiilor. Situația celorlalți 563 de absolvenți este necunoscută; raportul pretinsului Minister al Educației precizează că „s-a pierdut legătura cu aceștia”. Este foarte probabil ca ei să fi părăsit așa-zisa Transnistria, căutându-și un salariu decent prin alte părți.
De menționat este faptul că, la fel ca majoritatea fondului locativ din așa-zisa Transnistria, aceste cămine au fost construite în perioada sovietică – mai exact, în anii ’50 și ’60. Cele mai multe dintre clădiri sunt degradate și se confruntă cu sisteme de utilități învechite, acoperișuri care prezintă infiltrații, precum și cu probleme legate de încălzire, de instalațiile electrice și de cele sanitare. Durata lor de viață tehnică a expirat încă de la începutul anilor 2000.
Trebuie punctat că aproximativ 80% din fondul locativ al căminelor din așa-zisa Transnistria se află într-o stare critică, necesitând reparații capitale. Pe fondul severei crize economice, pretinsele autorități de la Est de Nistru nu dispun de fondurile necesare pentru a îmbunătăți condițiile de trai ale absolvenților relocați în zonă. Totodată, așa-zișii oficiali locali precizează că gradul de ocupare a căminelor aflate în subordinea pretinsului Minister al Educației este de 44%, acestea presupunând o capacitate totală de 1.420 de locuri. Având în vedere disponibilitatea a aproximativ 900 de locuri, aceste spații ar putea găzdui absolvenții repartizați în cadrul programului de muncă obligatorie „în interesul statului”.
Se pare că nici măcar studenții din sate izolate nu doresc să locuiască în aceste cămine, din cauza stării lor precare. Cu toate acestea, pretinsele autoritățile locale consideră că găzduirea proaspeților absolvenți în cămine aflate în paragină va contribui la „sporirea prestigiului muncii în serviciul statului” – deși acești locatari vor fi obligați să renoveze camerele pe cheltuială proprie!
În realitate, criza locuințelor pentru tineri persistă în așa-zisa Transnistria de câteva decenii. În ciuda deteriorării grave a situației economice a regiunii separatizate de ruși, prețurile imobiliarelor continuă să crească de la an la an. Oamenii continuă să plece în străinătate, scoțând la vânzare apartamentele la prețuri „astronomice”, în speranța că Rusia va intra în regiune și că prețurile locuințelor vor exploda imediat. În 2025, prețul pe metru pătrat al locuințelor din oricare dintre orașele așa-zisei Transnistria variază între 600 și 1.200 de euro, în funcție de cartier și de starea apartamentului.
Conform statisticilor pretinsului Minister al Dezvoltării Economice, aproximativ 40% din fondul locativ din așa-zisa Transnistria este clasificat drept „vacant”. Acest lucru înseamnă că proprietarii nu mai locuiesc de multă vreme în regiune, iar apartamentele în sine sunt neocupate. Acest fond locativ „vacant” a generat o criză a locuințelor: există o penurie de oferte de închiriere, în timp ce numărul persoanelor care caută să închirieze o locuință crește de la an la an.
Criza locuințelor din regiune a devenit deosebit de acută de la începutul războiului din Ucraina. Începând cu anul 2022, aproximativ 500.000 de refugiați din Ucraina au tranzitat așa-zisa Transnistria. Potrivit pretinsului Minister de Interne de la Tiraspol, circa 40.000 de persoane cu statut de refugiat locuiesc permanent în regiune. Persoanele nou-venite au nevoie de o locuință, astfel că închiriază apartamente. Din 2022, costul chiriei în așa-zisa Transnistria a crescut cu 300–500%. Dacă înainte de 2022 chiria pentru un apartament cu o cameră în centrul orașului Tiraspol era de 100 de euro, aceasta a ajuns la 300 de euro după izbucnirea războiului din Ucraina.
În atare condiții, proaspeții absolvenți de facultate nu își permit să închirieze o locuință, întrucât costul acesteia le-ar înghiți întregul salariu. De menționat că salariile absolvenților repartizați la „stagii de muncă obligatorii” în așa-zisele ”instituții publice” variază între 2.000 și 4.000 de ruble transnistrene – echivalentul a 110–210 euro. Timp de trei până la cinci ani, acești tineri trebuie să supraviețuiască cu acest venit, achitând totodată ”statului” separatist contravaloarea „educației gratuite” de care au beneficiat. Nu este de mirare că 563 de absolvenți din promoția 2025 nu s-au prezentat la aceste repartiții obligatorii.
Cu toate acestea, deși așa-zisa Transnistria a implementat diverse programe pentru îmbunătățirea condițiilor de locuit ale tinerilor specialiști, acestea nu vizează și proaspeții absolvenți de universitate. Programul „Locuințe accesibile” este una dintre inițiativele-cheie ale administrației locale de sprijinire a tinerilor specialiști; lansat în 2020, acesta urmărește să ajute tinerii să își achiziționeze o locuință. Sunt eligibile familiile tinere căsătorite de mai puțin de cinci ani, precum și tinerii specialiști din cadrul structurilor de securitate (adică FSB-ul transnistrean și copia lui de la Tiraspol) și de aplicare a legii din regiune.
Programul oferă credite preferențiale cu o rată a dobânzii anuale de 1% pentru locuințe achiziționate de pe piața secundară. Diferența de 4% din dobânda anuală este compensată băncilor locale din buget. Pe parcursul celor patru ani de funcționare a programului, valoarea totală a subvențiilor pentru dobânzi a ajuns la 69 de milioane de ruble locale – aproximativ 3,6 milioane de euro. Circa 400 de familii din așa-zisa Transnistria au obținut o locuință prin intermediul acestui program.
Totuși, din cauza crizei economice severe, programul a fost suspendat pentru noii solicitanți începând cu anul 2025. Acest lucru înseamnă că nu se mai aprobă cereri noi. Cu toate astea, bugetul ”de stat” continuă să subvenționeze rata anuală a dobânzii de 4% pentru 400 de familii. Inevitabil, suspendarea programului a agravat criza de pe piața imobiliară, îngreunând accesul tinerilor familii la o locuință. Totuși, nu doar tinerii profesioniști se confruntă cu această criză a locuințelor.
Conform statisticilor prezentate de așa-zisele autorități locale, aproximativ 9.000 de persoane din întreaga pretinsă ”republică” se află pe lista de așteptare pentru îmbunătățirea condițiilor de locuit. Majoritatea celor de pe listă sunt angajați ai așa-zisei administrații locale, medici și membri ai forțelor de securitate (FSB-ul transnistrean). În baza contractelor lor, ”statul” este obligat să le asigure locuințe mai bune dacă au un copil sau suferă o vătămare în timpul exercitării atribuțiilor de serviciu. În practică, însă, cei mai mulți dintre cei aflați pe listă așteaptă astfel de îmbunătățiri încă din anul 2009.
Din cauza crizei economice severe, așa-zisa Transnistria nu poate îmbunătăți condițiile de locuit pentru persoanele care așteaptă de zeci de ani. Confruntați cu o lipsă acută de fonduri pentru salarii și pensii, pretinșii oficiali locali nu se preocupă de tinerii specialiști. Prin urmare, au decis să „împuște doi iepuri dintr-o lovitură”: să cazeze proaspeții absolvenți în cămine aflate în stare avansată de degradare și să îi pună să renoveze clădirile pe cheltuiala proprie. Pretinșii oficiali consideră că această măsură va stopa exodul tinerilor specialiști din regiune.
În același timp, niciunul dintre politrucii separatiști de la Tiraspol nu vorbește deschis despre necesitatea majorării salariilor tinerilor specialiști – sau, cel puțin, despre plata acestora fără întârziere. În schimb, ei admit sec că „specialiștii repartizați pe posturi prost plătite nu își pot acoperi nici măcar nevoile de bază”.
