La 15 mai 2026, Vladimir Putin a semnat un decret prin care simplifică procedura de obținere a cetățeniei ruse pentru locuitorii regiunii transnistrene. Măsura nu este nouă ca principiu, Rusia aplicând de ani buni această politică de „pașaportizare” în teritoriul ocupat al Republicii Moldova, însă decretul din mai marchează o extindere îngrijorătoare: regimul simplificat vizează explicit copiii orfani și pe cei lipsiți de îngrijire părintească, conform unui raport recent al Asociației Promo-LEX.
Pașaportizarea rusă a locuitorilor regiunii transnistrene
Pașaportizarea are o funcție dublă, iar niciuna dintre ele nu are legătură cu bunăstarea locuitorilor regiunii. Pe de o parte, transformă populația unui teritoriu ocupat în „cetățeni ruși”, integrând-o în spațiul politic al Federației Ruse, în detrimentul apartenenței sale la Republica Moldova. Pe de altă parte, oferă Kremlinului pretextul imperialist pentru o eventuală intervenție cu scopul „protejării propriilor cetățeni”. Este același narativ folosit de Rusia în teritoriile ocupate din Ucraina.
Potrivit Promo-LEX, copiii orfani și cei fără îngrijire părintească sunt cei mai expuși structurilor de recrutare paramilitară, întrucât nu sunt protejați de autoritățile constituționale de la Chișinău. Rapoartele organizației din 2025 arată deja cum acești copii sunt orientați sistematic către instituții militarizate precum Școala Suvorov din Tiraspol sau Școala de Cadeți din Bender, unde „educația patriotică” înseamnă concursuri de tragere cu arme, reconstituiri de bătălii și teste de istorie redactate după manualele regimului de ocupație. Cetățenia rusă, acordată acum în regim simplificat acestei categorii, închide cercul: copii fără protecție legală reală, formați într-un sistem educațional paramilitar, transformați administrativ în cetățeni ai Federației Ruse.
Supravegherea populației, extinsă acum și asupra femeilor
Pașaportizarea nu este singura pârghie de control activată în acest trimestru. La 11 mai 2026, liderul de facto de la Tiraspol, Vadim Krasnoselski, a semnat modificări la legislația locală privind „obligația militară”, extinzând mecanismul prin care oficiile de stare civilă transmit lunar date către comisariatele militare. Până acum, obligația viza aproape exclusiv bărbații cu vârste cuprinse între 16 și 65 de ani. Noile prevederi includ explicit și femeile care sunt sau trebuie să fie înregistrate în evidența militară, până la vârsta de 50 de ani.
Această schimbare continuă o tendință documentată deja de Promo-LEX în raportul aferent trimestrului ianuarie-martie 2026, când fusese extinsă obligația raportării modificărilor de stare civilă ale bărbaților: căsătorii, divorțuri, schimbări de nume sau decese, tocmai pentru a preveni sustragerea de la evidența militară prin astfel de modificări administrative. Semnificativ este faptul că, atunci când informația privind extinderea obligației și asupra femeilor a circulat în spațiul public, canalele de propagandă asociate regimului au calificat-o drept falsă, deși documentul fusese deja publicat și semnat de liderul de facto al regiunii. Așadar, regimul de la Tiraspol își extinde mecanismele de control asupra populației, încălcând drepturile fundamentale ale omului în favoarea menținerii unui sistem opresiv.
Interzicerea denumirii „Transnistria”
Poate cea mai ironică dintre „inițiativele legislative” recente este interzicerea, prin ordin semnat la 1 iunie 2026 de Krasnoselski, a utilizării denumirii „Transnistria” în orice limbă. Sancțiunile merg de la amenzi până la arest de 15 zile.
Argumentul invocat este că termenul ar evoca perioada administrării românești a regiunii în timpul celui de-al Doilea Război Mondial și ar constitui, prin urmare, o formă de negare a crimelor comise atunci. Este o asociere deliberat manipulatoare, „Transnistria” fiind echivalentul consacrat, în română și în engleză, al denumirii folosite curent inclusiv în limba rusă pentru regiunea aflată în stânga Nistrului. Regimul de la Tiraspol nu urmărește să combată vreo ideologie extremistă, ci să elimine din spațiul public orice termen care contestă existența unei „identități transnistrene” separate. Este continuarea firească a impunerii, în sistemul educațional, a sintagmei „popor transnistrean / приднестровский народ” ca singura formă acceptată de referire la populația regiunii.
Controlul asupra limbajului nu este o măsură marginală. Este una dintre pârghiile prin care este legitimat „poporul transnistrean” ca entitate distinctă de restul populației Republicii Moldova, prin mecanismele de construire a identității descrise de teoria constructivistă. Este aceeași metodă folosită de structurile sovietice începând cu anul 1924 pentru a impune, prin constrângere, ideea unui „popor moldovenesc” separat de poporul român, mai întâi în stânga Nistrului și ulterior extinsă până la Prut. Astăzi, Kremlinul creează un nou hibrid identitar la Tiraspol, separând cetățenii aceluiași stat pe criterii geopolitice.
Concluzii
Pașaportizarea simplificată, extinderea supravegherii populației și interzicerea denumirii regiunii reprezintă trei direcții coordonate ale aceluiași proiect. Este un proiect care urmărește transformarea unui teritoriu ocupat ilegal de Grupul Operativ al Trupelor Ruse, fără acordul autorităților constituționale de la Chișinău, într-un spațiu integrat administrativ și ideologic în Federația Rusă.
Fiecare dintre aceste măsuri, privită separat, poate fi prezentată drept parte a birocrației interne a structurilor separatiste. Analizate însă împreună, ele arată clar ce urmărește Moscova: nu doar menținerea controlului militar asupra regiunii, ci consolidarea lui pe termen lung prin cetățenie, prin evidență militară și prin forjarea unei identități artificiale.
