În Găgăuzia se ascut armele politice. Noi scenarii à la russe pe axa Comrat-Chișinău

La Comrat se ascut armele specifice războiului hibrid, precum contestarea autorității Curții Constituționale, revendicarea unui control electoral separat, fiscalitate proprie, mecanisme de nerecunoaștere a hotărârilor judecătorești și chiar o structură locală de securitate. Folosite împreună, ele pot slăbi statul fără să fie tras niciun foc.

Pe 26 august, Adunarea Populară a Găgăuziei urmează să discute data alegerilor pentru funcția de bașcan și diferite demersuri către Comisia de la Veneția și partenerii externi. Conflictul imediat privește modificările electorale adoptate de Parlament. Mai exact, următorul scrutin pentru legislativul autonomiei ar urma să fie ultimul organizat prin sistem uninominal, după care s-ar trece la reprezentarea proporțională. Pentru candidații la funcția de bașcan au fost introduse, între altele, cunoașterea limbii române și cel puțin zece ani de trai în autonomie.

Contestarea statului

Tensiunea nu este în întregime artificială. Alegerile pentru Adunarea Populară nu au putut fi organizate timp de peste jumătate de an, iar două tentative au eșuat. Chișinăul și Comratul au încercat să elaboreze o foaie de parcurs comună, dar disputa asupra statutului organului electoral regional a rămas nerezolvată. Curtea Constituțională a decis, pe 9 iulie, că Adunarea Populară nu poate aproba componența unei comisii electorale regionale plasate în afara sistemului național și nici participa decisiv la numirea șefilor structurilor teritoriale ale Poliției, Justiției și SIS. Problema începe când dezacordul politic se transformă în refuzul ordinii constituționale.

Proiectul de „Declarație-Memorandum și Foaie de parcurs”, intrat în posesia presei, descrie acțiunile Chișinăului drept o demontare totală a autonomiei și propune un mecanism de autoapărare juridică, instituțională și politică. Documentul cere declararea drept lipsite de valoare juridică a două hotărâri ale Curții Constituționale și atribuirea unui veto regional asupra modificărilor electorale.

Origine estică

Propunerile depășesc cu mult o declarație politică. Proiectul prevede un Consiliu Judiciar temporar al Găgăuziei, cu drept de veto asupra reorganizării instanțelor, și posibilitatea nerecunoașterii unor hotărâri emise în afara autonomiei. El cere crearea unui serviciu fiscal propriu și direcționarea taxelor companiilor locale către conturi administrate la Comrat. În domeniul securității, propune o Gardă municipală de securitate publică, subordonată autorităților regionale, și mecanisme locale de control asupra conducerii Poliției și SIS. Practic, asistăm la pregătirea unei lovituri de stat la nivel local și stabilirea unei suveranități paralele, a unui parastat.

O putere paralelă decide singură ce hotărâri ale Curții respectă, unde sunt vărsate taxele și ce structură de ordine publică recunoaște. În iulie, Adunarea Populară declarase oficial că recunoaște caracterul obligatoriu al hotărârilor Curții, chiar dacă nu era de acord cu ele. Adoptarea memorandumului ar însemna o ruptură radicală față de acea poziție.

Citând surse anonime, se susține că proiectul ar fi fost transmis conducerii autonomiei de Ambasada Federației Ruse. Serviciul de presă al Adunării Populare a calificat informațiile drept false și le-a descris ca pe o încercare de a inflama relațiile dintre Comrat și Chișinău. Reprezentanții adunării au menționat că instituția, condusă de deputatul Valentin Gaidarji, pledează constant pentru dialog și respectarea legii în relația cu autoritățile centrale.

În siajul acestui război al declarațiilor, putem recunoaște compatibilitatea documentului cu interesele și metodele rusești deja arhicunoscute.

Utilitatea Găgăuziei

Rusia nu trebuie să inventeze toate nemulțumirile din Găgăuzia. Îi este suficient să le selecteze, să le amplifice și să le lege de ideea că Moscova este singurul protector al autonomiei. În referendumul local nerecunoscut de Chișinău din februarie 2014, 98,4% dintre participanți au susținut apropierea de Uniunea Vamală condusă de Rusia, iar 98,9% au votat pentru dreptul Găgăuziei de a-și declara independența dacă Republica Moldova și-ar pierde independența. Tensiunile sunt alimentate de Rusia, interesată să încetinească integrarea europeană a Moldovei.

Ulterior, influența a căpătat infrastructură politică și financiară. Evghenia Guțul, aleasă bașcan cu sprijinul partidului lui Ilan Șor, a fost condamnată în 2025 la șapte ani de închisoare pentru canalizarea unor fonduri rusești către formațiunea interzisă. Ea a negat acuzațiile, iar Kremlinul a calificat sentința drept politică. Uniunea Europeană a sancționat-o pentru promovarea separatismului și a sancționat organizația Evrazia, despre care Consiliul UE afirmă că a transferat finanțări de la o bancă rusă și de la Șor către cetățeni și proiecte din Găgăuzia.

SIS a raportat, la rândul său, că la Moscova a funcționat un centru operațional coordonat de autoritățile ruse pentru compromiterea referendumului european și a alegerilor prezidențiale din 2024, iar Ilan Șor ar fi primit resurse financiare, mediatice, logistice și tehnice. Moscova respinge acuzațiile privind ingerința în afacerile interne ale Republicii Moldova, în pofida existenței unui aparat capabil să finanțeze, să comunice și să exploateze o criză regională.

Miza Moscovei nu este o secesiune imediată ori mai îndepărtată a Găgăuziei. O autonomie aflată permanent în conflict cu centrul este mult mai benefică intereselor ruse, având în vedere că blochează reforme, delegitimează instituțiile naționale, produce scenarii despre represiunea minorităților și ține Republica Moldova ocupată cu propriile probleme în loc să avanseze spre Uniunea Europeană.

Scenarii dure

Primul și cel mai plauzibil scenariu este apariția unei puteri juridice duble. Adunarea Populară declară că nu recunoaște o hotărâre a Curții, instituțiile locale continuă să aplice norme anulate, iar funcționarii, primarii și companiile sunt obligați să aleagă între ordinele Chișinăului și cele ale Comratului. Criza ar începe prin acte administrative contradictorii, procese și refuzul executării deciziilor.

Al doilea este conflictul de legitimitate electorală. Două autorități ar putea revendica dreptul de a organiza scrutinul, de a înregistra candidați ori de a valida rezultatele. În cel mai rău caz, un bașcan ar fi recunoscut la Comrat, dar contestat de instituțiile naționale, iar Rusia l-ar putea legitima politic prin vizite, finanțări și campanii mediatice. Alegerile ar deveni multiplicatorul crizei.

Al treilea scenariu este secesiunea fiscală de facto. Direcționarea taxelor către conturi regionale ar lipsi statul de venituri și ar expune firmele locale la sancțiuni, controale și obligații contradictorii. Comratul ar putea condiționa ulterior transferurile de concesii politice. Fără proclamarea independenței, autonomia ar începe să funcționeze separat financiar.

Al patrulea este confruntarea între structurile de ordine. O gardă subordonată politic Comratului, chiar prezentată drept serviciu municipal, ar putea intra în conflict cu Poliția în timpul unei manifestații, al unei percheziții sau al preluării unei clădiri. Ideea are un precedent îngrijorător, și anume batalionul Bugeac, care a activat în anii 90, sub coordonarea serviciilor de spionaj de la Moscova și cu sprijinul armatei ruse.

Totodată, în martie 2014, legislativul găgăuz adoptase o măsură care includea planuri pentru detașamente de securitate înarmate, în contextul anexării Crimeei.

Armată paralelă

În perioada în care Ilan Șor controla politic Orheiul, investigațiile mass-media de la Chișinău au dezvăluit o arhitectură informală de mobilizare formată din mahaliste, patratiste, curatori și activiști, folosită la alegeri, proteste și alte acțiuni publice. Separat, Asociația Oamenilor cu Epoleți „Scutul Poporului”, reunea foști militari, polițiști și angajați ai structurilor de forță din R. Moldova, dar și din zona transnistreană, funcționând ca un serviciu de informații, contrainformații, dar și de pază și protecție. Potrivit Uniunii Europene, membrii organizației au sprijinit protestatarii afiliați Partidului Șor și PACE în februarie 2023, fiind implicați în demonstrații violente și acțiuni de destabilizare. Organizația și liderul său, Chiril Guzun, au fost sancționați de UE prin măsuri restrictive.

Cel mai periculos scenariu ar combina o provocare stradală, imagini cu violențe și o intervenție informațională rusă. În 2024, Poliția R. Moldova a afirmat că sute de cetățeni au fost duși în Rusia pentru instruire în organizarea dezordinilor, inclusiv în scenarii de ocupare a unor clădiri ori folosirea dronelor. Desigur, Moscova a negat ingerința.

Rusia ar putea prezenta apoi aplicarea legii drept represiune împotriva găgăuzilor, așa cum a descris arestarea lui Guțul drept expresie a unui stat polițienesc.

O sincronizare cu o criză transnistreană, atacuri cibernetice sau presiuni economice ar putea reprezenta varianta extremă, pe fondul unor acțiuni masive de protest la Chișinău și alte orașe.

Rusia nu are nevoie ca Găgăuzia să-și proclame mâine independența. Îi este suficient ca regiunea să devină un veto permanent asupra viitorului european al Republicii Moldova.