România și alte 10 state UE cer limitarea dreptului de veto în politica externă. Deciziile ar putea fi luate prin majoritate calificată
România se numără printre cele 11 state membre ale Uniunii Europene care cer reformarea modului în care sunt adoptate deciziile de politică externă, astfel încât un singur stat să nu mai poată bloca acțiunea întregului bloc comunitar prin veto. Inițiativa urmărește extinderea utilizării votului cu majoritate calificată în anumite dosare externe.
Scrisoarea, adresată șefei diplomației europene, Kaja Kallas, este semnată de Austria, Danemarca, Belgia, Finlanda, Franța, Germania, Luxemburg, Țările de Jos, România, Spania și Suedia.
„Cultura consensului în Uniune este o sursă importantă a legitimității sale. Prin urmare, continuăm să urmărim consensul ori de câte ori este posibil”, se arată în documentul consultat de Euronews.
Cele 11 state avertizează însă că această practică trebuie să faciliteze acțiunea comună, nu să o împiedice. În caz contrar, UE ar putea avea „legitimitate, dar nu și putere”.
În prezent, politica externă a Uniunii Europene este guvernată în mare parte de principiul unanimității. Asta înseamnă că unul dintre cele 27 de state membre poate bloca o decizie susținută de toate celelalte.
Problema a devenit vizibilă în special în perioada în care Viktor Orbán conducea Ungaria. Acesta a folosit în repetate rânduri dreptul de veto pentru a bloca sau întârzia decizii europene, inclusiv cele privind sprijinul pentru Ucraina.
Cele 11 state propun cinci principii pentru reformarea politicii externe europene: respectarea cooperării loiale și solidarității reciproce, utilizarea mai frecventă a abținerii constructive în locul veto-ului, evitarea blocării deciziilor externe din motive fără legătură directă cu acestea, explorarea posibilităților prevăzute de tratatele UE pentru trecerea la votul cu majoritate calificată și obligația statelor care se opun unei asemenea treceri de a prezenta motive fundamentate.
Statele semnatare susțin că instrumentele juridice necesare există deja și că nu ar fi obligatorie modificarea tratatelor europene.
Una dintre opțiuni este activarea așa-numitei „clauze pasarelă”, prevăzută de articolul 31 al Tratatului UE, care permite în anumite situații trecerea de la unanimitate la votul cu majoritate calificată. Schimbarea ar putea fi aplicată punctual, pentru anumite tipuri de decizii, și nu neapărat pentru întreaga politică externă.
Există însă un obstacol major: decizia de a trece de la unanimitate la majoritate calificată trebuie adoptată ea însăși în unanimitate. Astfel, un stat care dorește să-și păstreze dreptul de veto poate bloca inclusiv reforma sistemului.
Susținătorii schimbării argumentează că aceasta ar permite UE să reacționeze mai rapid în situații de criză și ar împiedica un singur guvern să paralizeze politica externă a blocului.
Oponenții avertizează însă că eliminarea unanimității ar putea slăbi influența statelor mici, care consideră veto-ul un instrument de ultimă instanță pentru protejarea propriilor interese.
Germania este unul dintre principalii promotori ai reformei, iar Berlinul și Parisul au discutat inclusiv consolidarea rolului Înaltului Reprezentant al UE pentru Afaceri Externe, Kaja Kallas.
