EXCLUSIV | Cum îi persecută separatiștii Rusiei pe agricultorii din așa-zisa Transnistria. Cutremurat de grava criză economică, guvernul-fantomă de la Tiraspol îi obligă pe fermieri să repare sistemele de irigații din banii lor, deși toate ogoarele și instalațiile aparțin pretinsului „stat”
Pe fondul severei crize economice de pe malul stâng al Nistrului, criză care se adâncește de la o lună la alta, guvernul-fantomă al așa-zisei Transnistrii nerecunoscute de nimeni a elaborat un plan prin care transferă cea mai mare parte a costurilor de întreținere a rețelelor de irigații asupra fermierilor. Pretinsul „stat” separatizat de trupe rusești de ocupație nu mai dispune de fondurile necesare pentru a menține aceste sisteme în stare de funcționare.
Cum „reformează” separatiștii agricultura, urmând exemplul Republicii Moldova, însă fără a-l duce până la capăt, și ce planuri au pentru fermierii din așa-zisa Transnistria? Aflați din cele ce urmează.
În cadrul unei reuniuni a guvernului-fantomă de la Tiraspol, politrucii separatiști au discutat despre viitorul sistemului de irigații „de stat”. E bine de știut că acest sector s-a confruntat cu o subfinanțare cronică de-a lungul deceniilor. Rețelele de irigații din regiune sunt puternic uzate, infrastructura principală fiind una sovietică – datează de 40-50 de ani. În fiecare an, în timpul sezonului de irigații, se produc zeci de avarii la conducte.
De notat că situația privind irigarea terenurilor agricole s-a agravat din cauza scăderii critice a nivelului apei în Nistru. În ultima lună, scăderea nivelului apei a dus la defectarea a două stații de pompare. Aproximativ 3.000 de hectare au rămas fără irigații, ceea ce a provocat pierderi de culturi și de venituri pentru fermieri.
Până la începutul anului 2026, așa-zisa Transnistria a acoperit cea mai mare parte a costurilor legate de întreținerea rețelelor de irigații prin intermediul zisului „Fond pentru Dezvoltarea Complexului de Amenajări Funciare”. Timp de decenii, fermierii locali au plătit un tarif preferențial pentru apa destinată irigațiilor și au achitat o contribuție anuală per hectar către fondul amintit; sumele provenite din această plată anuală erau utilizate în mod specific pentru menținerea rețelelor de irigații în stare de funcționare.
Totuși, pe fondul deficitului bugetar acut, pretinsele autorități de la Tiraspol au alocat în 2026 doar 30% din resursele fondului pentru destinația lor inițială; restul fondurilor au fost utilizate pentru plata salariilor angajaților din „sectorul public” (inclusiv pentru FSB-ul transnistrean și pentru copia lui tiraspoleză) și a pensiilor aferente pensionarilor din regiune. Inevitabil, această situație a pus în pericol însăși existența rețelelor de irigații de pe malul stâng al Nistrului.
În timp ce pentru întreținerea rețelelor de irigații au fost alocate 44 de milioane de ruble transnistrene (2,3 milioane de euro) în 2024, pentru acest scop au fost alocate doar 12 milioane de ruble transnistrene (631.000 de euro) în 2025 – un an marcat de criza economică. Criza s-a adâncit în 2026, fiind alocate efectiv aproximativ 7 milioane de ruble locale (echivalentul a 368.000 de euro) pentru modernizarea și repararea sistemului de irigații.
Prin urmare, pe fondul deficitului bugetar și al creșterii costurilor la energie, separatiștii au propus ca întreținerea și repararea rețelelor de irigații să devină responsabilitatea personală a fiecărui fermier. În practică, acest lucru înseamnă că fermierul pe a cărui proprietate trece o rețea de irigații trebuie să suporte costurile reparațiilor și pe cele aferente achiziției pieselor necesare. Rolul pretinselor autorități s-ar limita la coordonarea lucrărilor și la asigurarea specialiștilor pentru executarea acestora.
Așa-zișii oficiali locali consideră această abordare „echitabilă și echilibrată” în ceea ce privește întreținerea infrastructurii de irigații, argumentând că pretinsul „stat” nu ar trebui să suporte cheltuielile aferente unor afaceri private.
De menționat că toate terenurile din așa-zisa Transnistria aparțin „statului” inventat de ocupanții ruși. Fermierii le utilizează temporar, în baza unor contracte de arendă. Multe exploatații agricole de mari dimensiuni încheie contracte de arendă pe 99 de ani și exploatează terenurile ca și cum ar fi proprietarii de drept. Aceste contracte prevăd că „statul, în calitate de proprietar al terenului, își asumă responsabilitatea pentru întreținerea și repararea rețelelor de irigații care traversează ogoarele”.
În practică, așa-zisa „proprietate a statului asupra terenurilor” înseamnă că „statul” însuși este responsabil de supravegherea reparațiilor și a întreținerii rețelelor de irigații. Potrivit estimărilor specialiștilor din cadrul pretinsului Minister al Agriculturii de la Tiraspol, întreținerea corespunzătoare a tuturor rețelelor de ameliorare existente – având în vedere gradul lor ridicat de uzură –, ar necesita aproximativ 80 de milioane de ruble locale (circa 4,5 milioane euro) anual. Așa-zisul „stat” nu reușește în mod constant să asigure întreaga sumă în buget; această situație a persistat chiar și în anii de dinaintea crizei. Fondurile alocate au fost suficiente doar pentru reparații urgente și pentru remedierea avariilor la conductele vechi. Este evident pentru toată lumea că, la nivelul actual de finanțare, rețelele sunt exploatate până la epuizare.
Interesant este că pretinșii oficiali ai acestei entități separatiste nerecunoscute de nimeni au decis să adopte abordarea Republicii Moldova privind gestionarea agriculturii. În Republica Moldova, sistemele de irigații rămân, de asemenea, în proprietatea statului, însă terenurile pot fi vândute unor proprietari privați. Guvernul moldovean răspunde de investițiile de capital și de reabilitarea infrastructurii doar până la limita terenului; proprietarul terenului este responsabil pentru sistemele de irigații care traversează parcela, în timp ce fermierii răspund doar de rețelele și echipamentele din cadrul propriei exploatații.
Guvernul-fantomă de la Tiraspol intenționează să aplice același principiu, cu mențiunea însă că terenul va rămâne mereu în proprietatea pretinsului „stat”. Acest lucru înseamnă că „statul” poate recupera terenul de la arendaș în orice moment, dacă apreciază că termenii acordului nu sunt respectați.
De exemplu, numai în acest an, „statul” nerecunoscut de nimeni a plănuit să confiște de la fermierii din Slobozia două parcele de teren însumând aproximativ 140 de hectare, întrucât pretinșii inspectori ai „statului” au descoperit ambrozie crescând la marginea câmpurilor. Nu se știe dacă fermierii și-au păstrat dreptul de proprietate asupra acestor parcele. Aproape toate informațiile sunt cenzurate în așa-zisa Transnistria și NU există instituții de presă sau grupuri ale societății civile independente de regim; prin urmare, este extrem de dificil de urmărit deznodământul unor astfel de cazuri.
În aceste condiții, așa-zisa administrație transnistreană le cere fermierilor să investească în sisteme de irigații pentru parcelele pe care le cultivă – parcele pe care nu le dețin în proprietate și pentru care nu există nicio garanție certă că nu le vor pierde în orice moment, fie din cauza depistării ambroziei, fie din orice alt motiv oportunist. Așa cum se întâmplă adesea în cazul practicilor preluate, separatiștii implementează doar cele mai nefaste inițiative, fără a le adopta însă pe cele mai bune, care le-ar echilibra.
De exemplu, în Republica Moldova, statul subvenționează activ investițiile fermierilor în repararea sistemelor de irigații care traversează terenurile acestora, acoperind până la 50–75% din costuri. În plus, există un mecanism de rambursare a 50% din cheltuielile cu energia electrică aferente stațiilor de pompare. Totodată, Republica Moldova atrage activ zeci de milioane de euro sub formă de granturi UE pentru reabilitarea sistemelor centralizate de irigații – o parte din aceste fonduri este alocată sub formă de granturi fermierilor care realizează lucrări de reparație sau restaurare a sistemelor de irigații pe propriile terenuri.
Pretinșii funcționari din așa-zisa Transnistria – indivizi și individe care nu răspund în fața nimănui – nu vor adopta niciodată astfel de practici, întrucât sunt preocupați doar de propriile interese. Începând cu anul 2026, obiectivul lor principal este reducerea drastică a bugetului pentru anul următor. De data aceasta, fermierii au devenit cele mai recente victime ale acestor tăieri brutale.
Rămâne de văzut cum vor reacționa arendașii la această veste, odată ce guvernul-fantomă va finaliza așa-numita „reformă funciară”. Există planuri pentru implementarea noilor reguli de la începutul anului 2027. Acest lucru înseamnă că, în timpul următorului sezon de irigații, arendașii – și nu „statul” separatizat de ruși – vor suporta toate costurile legate de întreținerea sistemelor de irigații de pe parcelele lor.
În cazul acestei „reforme”, separatiștii au decis să se orienteze către „Moldova ostilă” pentru a prelua experiență în gestionarea agriculturii – deși au făcut-o în stilul lor specific, adoptând doar acele prevederi care le conveneau cel mai mult.
Această „eformă” discretă se desfășoară în paralel cu o masivă campanie propagandistică împotriva reintegrării legitime, campania comportând și numeroase narațiuni românofobe. De luni de zile, propagandiștii regiunii (travestiți în ”jurnaliști”) sperie populația mințind în serie despre consecințele „negative” pe care le-ar avea reintegrarea, în timp ce pe marginea drumurilor au apărut panouri publicitare care ilustrează esența mincinoasă și purulentă a acestor scenarii alarmiste.
