EXCLUSIV Reintegrare discretă: așa-zisa Transnistria introduce un sistem de medicină de familie, copiind modelul Republicii Moldova
În satele din așa-zisa Transnistria, medicii au dispărut aproape complet: zeci de ambulatorii sunt goale, punctele medicale rurale se închid, iar majoritatea cadrelor medicale au ajuns la vârsta de pensionare. În acest context, pretinsele autorități separatiste de la Tiraspol au anunțat, în mod neașteptat, lansarea unui sistem de medicină de familie – e vorba despre același model care funcționează în Republica Moldova de peste 20 de ani. De remarcat este și faptul că, la dezvoltarea proiectului amintit, a fost oferită asistență din partea unor profesori din Chișinău.
Va reuși medicina de familie să salveze sistemul de sănătate din așa-zisa Transnistria, jucând rolul unei punți către reintegrare? Aflați din cele ce urmează.
În regiunea nerecunoscută de la Est de Nistru, 10 clinici medicale rurale nu au, în prezent, niciun medic. În plus, 13 din cele 60 de puncte medicale și obstetricale din sate și-au încetat activitatea. Aproximativ 72% din personalul medical – incluzând atât medici, cât și cadre medicale cu studii medii – au atins deja vârsta de pensionare.
Pe acest fundal, guvernul-fantomă de la Tiraspol a anunțat lansarea unui proiect-pilot de medicină de familie în mai multe sate, cu intenția de a extinde treptat acest model și în alte localități. Cifrele alarmante prezentate mai sus, cifre care scot în evidență criza din sistemul local de sănătate, au fost prezentate de pretinsul viceministru al Sănătății, Liya Piontkovskaya, în cadrul unei conferințe medicale „la nivel republican”.
Tot în cadrul acestei conferințe a fost prezentat un model pentru introducerea sistemului de medicină de familie în așa-zisa Transnistria. Acest sistem este implementat întrucât, în prezent, locuitorii din satele îndepărtate sunt nevoiți să parcurgă zeci de kilometri până la un centru raional – sau, în unele cazuri, chiar până pe malul drept al Nistrului – pentru a beneficia de o elementară asistență medicală.
Datele furnizate de pretinsul Minister al Sănătății de la Tiraspol conturează o situație alarmantă. Din cele 37 de puncte medicale rurale existente în regiune, doar 6 au încadrați medici de familie. În alte 25 de localități, serviciile medicale sunt prestate exclusiv de persoane pensionate. Mai mult, 13 puncte medicale rurale sunt complet nefuncționale: câte trei în raioanele Rîbnița și Grigoriopol, cinci în raionul Dubăsari și două în raionul Camenca.
În sectorul sanitar din așa-zisa Transnistria, problema asigurării cu personal este deosebit de acută. Foarte puțini tineri specialiști intră în acest domeniu. În 2024, doar 6 din cei 69 de absolvenți ai Facultății locale de Medicină au ales rezidențiatul în medicina de familie, iar în 2025, această cifră a fost de numai 7 din 51. Dintre cei 53 de absolvenți ai institutului de medicină din cadrul zisei Universități de Stat din așa-zisa Transnistria „T.G. Șevcenko” în 2026, niciunul nu a optat pentru specializarea în medicina de familie. Prestigiul acestei specialități rămâne extrem de scăzut, din cauza salariilor mici și a volumului mare de muncă.
În același timp, numărul vizitelor la medic pe cap de locuitor a scăzut, în ultimii șase ani, de la 9 la 4 per an, ceea ce spune foarte multe. Locuitorii regiunii nerecunoscute fie își îndură suferințele până în ultimul moment, fie apelează imediat la ambulanță. Potrivit cadrelor medicale, unul din trei locuitori ai așa-zisei Transnistria apelează la serviciile de urgență – solicitând o ambulanță – cel puțin o dată pe an. Aceasta este una dintre cele mai ridicate rate din Europa de Est. Printre consecințele directe se numără cazurile avansate și neglijate de boli cronice, supraîncărcarea spitalelor și a serviciilor de ambulanță, precum și creșterea numărului de pacienți care aleg să caute îngrijiri medicale în exteriorul așa-zisei Transnistrii.
Inevitabil, permanenta criză din sectorul sanitar transnistrean i-a determinat pe locuitorii regiunii să apeleze tot mai mult la sistemul de sănătate din Republica Moldova. În iunie 2026, 82.325 de cetățeni ai Republicii Moldova cu domiciliul în așa-zisa Transnistria erau înregistrați în sistemul național de asigurări obligatorii de asistență medicală. La sfârșitul anului 2025, numărul persoanelor asigurate din această categorie era de 74.500.
La data de 30 iunie 2024, 31.725 de cetățeni ai Republicii Moldova cu reședința în așa-zisa Transnistria erau înregistrați în sistemul asigurărilor obligatorii de asistență medicală. Prin urmare, numărul rezidenților din această regiune nerecunoscută, acoperiți de sistemul de sănătate al Republicii Moldova, a crescut cu aproape 170% în ultimii doi ani. Pretinsele autorități de la Tiraspol monitorizează cu atenție aceste cifre, remarcând faptul că sistemul de sănătate moldovenesc câștigă tot mai multă încredere în rândul populației de pe malul stâng al Nistrului, de la o lună la alta.
În acest context, pretinsul Minister al Sănătății de la Tiraspol a decis lansarea unui proiect-pilot de medicină de familie în satele Ternovka, Sukleya și Giska. Pentru aceste localități au fost asigurați medici specializați în „medicină generală”.
Un medic de familie se ocupă de întreaga familie, de la copii până la persoanele vârstnice. Rolul său include tratarea afecțiunilor acute, oferirea de îngrijiri preventive, efectuarea controalelor medicale de rutină și monitorizarea pacienților cu boli cronice. Obiectivul este ca un astfel de medic să poată acoperi 70–90% din nevoile de asistență medicală primară, trimițând către medici specialiști doar cazurile complexe.
Separatiștii intenționează să extindă treptat acest sistem în toată regiunea nerecunoscută de nimeni pe plan internațional. Ritmul de implementare a proiectului va depinde de fondurile disponibile și de recrutarea unor specialiști dispuși să profeseze ca „medici de familie”.
Pentru cetățenii de rând, acest lucru ar trebui să însemne o asistență medicală mai accesibilă, aproape de casă, monitorizare continuă din partea unui specialist și mai puține deplasări inutile.
De remarcat că un sistem identic există de mult timp în Republica Moldova. Medicul de familie servește drept principal punct de contact, având în grijă întreaga familie, punând accent pe prevenție și pe gestionarea afecțiunilor cronice, îndrumând pacienții către medici specialiști doar atunci când este necesar.
La așa-zisa „conferință medicală republicană”, în cadrul căreia a fost prezentat proiectul privind „medicina de familie”, au fost prezenți și specialiști din Chișinău. Mai mult, reprezentanți ai pretinsului Minister al Sănătății de la Tiraspol au recunoscut deschis că, la elaborarea proiectului, au beneficiat de îndrumarea unor profesori de la Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu”. De altfel, pretinsul viceministru al Sănătății, Lia Piontkovskaia, le-a mulțumit colegilor din Republica Moldova pentru sprijinul acordat în lansarea proiectului privind medicina de familie în regiune. Cu toate acestea, acest aspect nu a fost relatat de ”instituțiile mass-media” locale (ne referim la propaganda de casă a separatiștilor, pentru că acolo nu există presă reală și independentă).
Totuși, principalul risc pentru succesul acestui proiect în așa-zisa Transnistria rezidă în deficitul de personal calificat, în special în zonele rurale. Fără stimulente financiare semnificative, tinerii medici nu se vor muta la sate. Cu prilejul lansării proiectului, pretinsele autorități de la Tiraspol nu au făcut nicio referire la eventuale majorări salariale substanțiale pentru specialiștii care aleg să devină „medici de familie”.
Conform datelor prezentate public de pretinsul Minister al Sănătății local, un doctor de medicină generală câștigă aproximativ 6.000 de ruble transnistrene (315 euro). Absolvenții de universitate fără experiență anterioară de muncă câștigă 4.600 de ruble transnistrene (242 euro) în primii trei ani de activitate. În Republica Moldova, salariul de bază al unui medic de familie este de aproximativ 18.000 de lei; incluzând bonusurile și stimulentele, această sumă poate ajunge până la 22.000 de lei.
Majorarea salariilor medicilor în așa-zisa Transnistria nu este realizabilă, din cauza sistemului de sănătate pretins „gratuit” și a absenței unui cadru de asigurări medicale. Formal, pe malul stâng al Nistrului există un „Program de garanții de stat pentru acordarea asistenței medicale gratuite cetățenilor”, în baza căruia o parte semnificativă a serviciilor medicale – atât cele spitalicești, cât și cele de asistență medicală primară – ar trebui să fie oferite cetățenilor fără plată. În practică, însă, situația stă cu totul altfel.
În realitate, pacienții își cumpără singuri medicamentele și materialele sanitare și tot ei plătesc pentru consultațiile și analizele medicale individuale. În ultimii doi ani, costul analizelor medicale în așa-zisa Transnistria a ajuns la nivelul celor din Republica Moldova. Întregul sistem de sănătate rămâne finanțat exclusiv de la bugetul ”de stat”. Așa-zisul președinte, milițianul securistoid Vadim Krasnoselski, s-a pronunțat în mod repetat și destul de ferm împotriva introducerii unui sistem bazat pe asigurări de sănătate.
„Sistemul de sănătate bazat pe asigurări nu rezolvă nicio problemă; există exemple care demonstrează acest lucru. Un astfel de sistem este, în esență, o taxă impusă populației. Suntem oare pregătiți să introducem o taxă suplimentară? Nu cred că acest lucru este fezabil în prezent”, a declarat el în cadrul unei conferințe ”de presă” (repetăm: acolo e doar propagandă, nu presă reală).
Potrivit „șefului statului”, într-un model bazat pe asigurări, strategia de dezvoltare a sectorului ajunge să fie dictată de asigurători, în timp ce pretinsul Minister al Sănătății de la Tiraspol ar fi redus la rolul de simplu executant. Prin urmare, chiar și în condiții de criză economică și cu resurse limitate, separatiștii preferă să mențină un model de sănătate finanțat de la buget – chiar dacă performanța acestuia lasă mult de dorit.
În Republica Moldova, medicina de familie a fost introdusă mult mai devreme și în baza unui model financiar fundamental diferit – prin intermediul unui sistem de asigurări obligatorii de sănătate. Pacienții sunt înscriși la un medic de familie, iar cea mai mare parte a asistenței medicale este achitată dintr-un fond de asigurări. Acest lucru creează reguli mai previzibile pentru pacienți, oferind, totodată, stimulente specifice pentru medici și spitale. Pacienții știu că polița lor de asigurare medicală va acoperi toate costurile tratamentului, spitalele primesc rambursări din fondul de asigurări de sănătate, iar medicii beneficiază de un supliment salarial pentru fiecare pacient aflat în grija lor.
În așa-zisa Transnistria, încercarea de a trece la un model de medicină de familie are loc mai târziu și rămâne în totalitate în cadrul sistemului finanțat de închipuitul ”stat” (bugetar). Deși principiul de funcționare a medicului de familie este similar, aspectele financiare și organizatorice sunt fundamental diferite. În această regiune nerecunoscută de nimeni, chiar și odată cu introducerea unui sistem de „medicină de familie”, oamenii vor continua să plătească pentru propria îngrijire medicală, iar medicii vor continua să primească salarii mizere.
Totuși, introducerea treptată a medicinei de familie în așa-zisa Transnistria este un alt pas practic către apropierea celor două maluri ale Nistrului. Modelul pe care se separatiștii îl lansează funcționează în Republica Moldova de peste 20 de ani. Consultările cu profesorii de la Universitatea ”Nicolae Testemițanu”, numărul tot mai mare de transnistreni cu polițe de asigurare moldovenești și însuși faptul că pretinșii oficiali de la Tiraspol recunosc în mod deschis sprijinul acordat de la Chișinău, arată că sistemul de sănătate al regiunii nerecunoscute începe, treptat, să funcționeze conform standardelor de pe malul drept al Nistrului. Fără să intenționeze asta, separatiștii pregătesc, în fapt, o infrastructură care va face ca reintegrarea în sfera medicală să fie mai puțin dureroasă și mai firească.
