VIDEO | Mihai Isac: Kremlinul folosește acuzațiile de „rusofobie” pentru a justifica presiunile asupra Republicii Moldova și României
Acuzațiile de „rusofobie” lansate de diplomații ruși împotriva Republicii Moldova și României reprezintă o încercare de a transforma criticile la adresa Kremlinului în presupuse atacuri asupra culturii ruse. De această părere este analistul Mihai Isac. Pornind de la declarațiile ambasadorului rus neacreditat Oleg Ozerov, Isac arată că drepturile minorităților și cultura rusă continuă să fie protejate în ambele state, în timp ce Moscova folosește această retorică pentru a contesta deciziile suverane ale Chișinăului și Bucureștiului. Diplomatul rus a susținut că ONG-urile occidentale ar alimenta sentimente rusofobe și revanșarde în Republica Moldova, asociind această acuzație cu consolidarea armatei, cooperarea euroatlantică și integrarea europeană.
„Alertă epidemiologică la Chișinău. Ambasadorul rus neacreditat Oleg Ozerov a descoperit o nouă epidemie, rusofobia. Simptomele sunt ușor de recunoscut. Statul își consolidează apărarea, cooperează cu Europa, își decide singur politica externă și îndrăznește să nu solicite avizul Moscovei. În medicina diplomatică a Kremlinului, orice țară care spune nu, este imediat declarată pozitivă. Într-un interviu acordat recent agenției TASS, Ozerov a susținut că ONG-urile occidentale ar alimenta în Republica Moldova sentimente rusofobe și revanșarde. În același tablou a introdus consolidarea armatei, cooperarea euroatlantică și, de sigur, integrarea europeană. Cu alte cuvinte, dacă Republica Moldova cumpără un radar, undeva, în mod misterios, suferă Tolstoi. Să verificăm însă pacientul. Constituția Republicii Moldova prevede protejarea, păstrarea, dezvoltarea și funcționarea limbii ruse. La Chișinău funcționează teatrul dramatic rus de stat Anton Cehov. În același timp, adevărata problemă despre care se vorbește mult mai puțin este rusificarea și deznaționalizarea unor comunități etnice din Republica Moldova, găgăuză, bulgară sau ucraineană”, a declarat Mihai Isac în cadrul emisiunii Fake News Alert, de la TVR Moldova.
Aceleași acuzații sunt aduse și contra României, amintește Mihai Isac.
„Și România a primit același diagnostic. În 2023, ambasadorul Valerii Cuzmin afirma că rusofobia există în România și care avea rădăcini geopolitice. În 2024, Maria Zaharova a numit anularea unei proiecții organizate de ambasada Rusiei drept o încercare de anularea culturii ruse. Ulterior, ambasadorul Vladimir Lipaev a susținut că încercările de a inocula rusofobia în România durează de secole. Un tratament propagandistic remarcabil de ineficient. După atâtea secole, Constituția României continuă să garanteze identitatea etnică, culturală, lingvistică și religioasă a minorităților, iar comunitatea rușilor-lipoveni organizează inclusiv Olimpiada Națională de Limbă Rusă Maternă. Operațiunea de ștergere a culturii ruse a uitat, se pare, să șteargă tocmai cultura rusă. Dar trebuie să stabilim o limită foarte clară. Discriminarea unui om pentru că aparține unei minorități este xenofobie și trebuie condamnată. Criticarea politicilor Kremlinului, limitarea propagandei, investigarea ingerințelor, sprijinirea Ucrainei sau solicitarea restituirii tezaurului României nu înseamnă însă ură față de ruși. În martie 2024, Parlamentul European a cerut oficial Federației Ruse să restituie tezaurul României. Să ceri înapoi ceea ce îți aparține nu este rusofobie. Este o contabilitate restantă de mai bine de un secol”, a mai explicat Isac.
Potrivit analistului, miza reală este dreptul Republicii Moldova și al României de a-și decide singure politica externă, alianțele și modul în care își interpretează propria istorie.
„Trucul propagandistic este simplu. Kremlinul îmbracă politica de stat în paltonul lui Pușkin și prezintă orice critică adresată puternic drept un atac asupra unei întregi culturi. Nu domnilor ambasadori, Republica Moldova și România nu au declarat război limbi ruse. Contestă doar dreptul autoproclamat al Moscovei, de ales până ce istoriei au voie să țină minte, ce alianțe pot alege și câtă suveranitate li se permite”, a conchis Mihai Isac.