InternePublicațiiRegiunea transnistreanăTop 2

EXCLUSIV S-a ales praful de ”salvatoarea bugetului transnistrean”! Deținută de ruși încă din 2008, centrala Moldavskaia GRES a devenit un morman neprofitabil de fiare vechi. Cu toate astea, e subvenționată masiv din bugetul așa-zisei Transnistria

Guvernul-fantomă de la Tiraspol a alocat aproape 100 de milioane de ruble transnistrene (5,2 milioane euro) din bugetul său pe anul 2026, care înregistrează deja un deficit semnificativ, pentru a susține centrala electrică Moldavskaya GRES. Este a doua oară în ultimii doi ani când centrala primește subvenții pe tavă dintr-un buget practic gol. După ce a pierdut posibilitatea de a exporta energie electrică în Republica Moldova, centrala a rămas fără nicio sursă de venit.

Cum reușesc separatiștii să susțină această centrală deținută de ruși pe seama pensionarilor și ce viitor va avea această unitate învechită? Aflați din cele ce urmează. Nota explicativă care însoțește ordinul de alocare a fondurilor către centrala electrică precizează că banii sunt acordați pentru „susținerea financiară a centralei și pregătirea pentru iarna care urmează”. Potrivit guvernului-fantomă, 72,3 milioane de ruble locale (3,7 milioane euro) vor fi direcționate către „acoperirea diferenței dintre costul real de producție a energiei electrice și termice”. Alte 24,5 milioane sunt alocate pentru „cheltuieli suplimentare” ale centralei, probabil fonduri destinate reparării echipamentelor uzate. Această sumă de 97 de milioane de ruble transnistrene a fost extrasă din limitele bugetare standard, pentru a evita depășirea plafonului de cheltuieli stabilit.

Amintim cu este prima dată când centrala electrică este salvată cu fonduri de la bugetul local. În 2025, centrala s-a confruntat cu pierderi pentru prima dată, în urma încetării livrărilor gratuite de gaze rusești și a sistării exporturilor de energie electrică către Republica Moldova. Anul trecut, pentru prima dată în istoria sa, centrala a început să genereze pierderi pentru bugetul local. În 2025, aproximativ 149 de milioane de ruble transnistrene (7,8 milioane euro) au fost alocate de la bugetul local pentru a susține centrala electrică.

Această dependență de subvenții este deosebit de frapantă dacă avem în vedere cine deține unitatea și în ce condiții. Centrala termoelectrică moldovenească (GRES Moldovenească, cunoscută și sub numele de centrala de la Cuciurgan) este situată în Dnestrovsk, pe malul stâng al Nistrului. Este cea mai mare centrală termoelectrică din regiune, având o capacitate instalată de 2.520 MW. Din anul 2008, aceasta se află în proprietatea integrală (100%) a companiei ruse Inter RAO. Compania și-a consolidat controlul prin achiziționarea restului de 49% din acțiuni, pentru suma de 163 de milioane dolari, de la entități legate de firma maghiară EMFESZ.

Încă din 2005, Inter RAO dobândise deja un pachet de control. Privatizarea a fost realizată prin intermediul unor entități legate de așa-zisa administrație transnistreană. Chișinăul nu a recunoscut niciodată aceste tranzacții. Poziția oficială a Republicii Moldova rămâne neschimbată: pe întreaga perioadă a independenței sale, centrala electrică a constituit proprietate de stat a republicii, iar orice operațiuni care o vizează, efectuate fără acordul autorităților constituționale de la Chișinău, sunt nule din punct de vedere juridic.

Totuși, dependența de subvențiile de la bugetul local a apărut abia atunci când a încetat furnizarea de gaze rusești gratuite prin teritoriul ucrainean, din cauza războiului de ocupație declanșat de Rusia. Până în 2025, centrala electrică a funcționat în baza unui regim extrem de favorabil, care a scutit bugetul local de deficite cronice. Centrala de la Cuciurgan (MGRES) primea gaze rusești practic gratuit, facturile fiind trimise la Tiraspol, în timp ce datoria rămânea în bilanțul „Moldovagaz”, ceea ce îi permitea să producă energie electrică la costuri reduse și să o vândă pe malul drept al Nistrului.

Republica Moldova achiziționa până la 70-80% din volumul de energie necesar de la centrala electrică, la un preț de aproximativ 66 de dolari pe megawat-oră. După primirea acestor fonduri din partea Republicii Moldova, centrala le redirecționa către un „cont de gaz” special, utilizat pentru a acoperi deficitul bugetului transnistrean. Detaliile complete ale acestei scheme au fost dezvăluite de fostul președinte al așa-zisei Transnistria, Evgheni Șevciuk.

„«Banii din gaz» erau păstrați întotdeauna în conturi la banca centrală și erau retrași doar în conformitate cu legea, pentru a acoperi deficitul bugetar și fondul de pensii. În timpul crizelor din 2014 și 2015, responsabilii au folosit acești «bani din gaz» pentru a-și îndeplini, în mod efectiv, mandatul de a menține stabilitatea socio-economică”, a declarat Șevciuk în timpul campaniei electorale din 2016.

Aceasta a fost prima și ultima dată când pretinșii oficiali transnistreni au abordat subiectul „facturii la gaze” în ”mass-media” (adică în propaganda de casă a separatiștilor, fiindcă pe malul stâng al Nistrului nu există presă). Înainte de amintitele dezvăluiri ale lui Șevciuk, aceste informații apăruseră doar în presa din Republica Moldova și rămăseseră neconfirmate. Trebuie punctat că, pe parcursul întregii istorii a pretinsei „independențe” a așa-zisei Transnistrii, veniturile provenite din exportul de energie electrică în Republica Moldova au constituit o parte semnificativă a bugetului transnistrean. Centrala electrică genera profit, permițând regiunii să mențină tarife interne scăzute la utilități, în timp ce Chișinăul primea energie relativ ieftină.

Aranjamentul a încetat să funcționeze la 1 ianuarie 2025. Ucraina a oprit tranzitul de gaze rusești, iar Gazprom a sistat livrările. Contractul pentru vânzarea de energie electrică către Republica Moldova nu a fost reînnoit. Centrala electrică a trecut, mai întâi, la cărbune, iar ulterior la volume limitate de gaze, care au început să sosească prin intermediari și cu sprijinul unor granturi europene. Producția de energie electrică a scăzut drastic, ajungând la un nivel suficient doar pentru consumul intern al așa-zisei Transnistrii, aproximativ 100-200 MW, o fracțiune din capacitatea sa anterioară. Exporturile către malul drept al Nistrului au încetat. Principala sursă de venit a dispărut.

Drept urmare, centrala electrică a devenit neprofitabilă, un fapt pe care pretinsele autorități de la Tiraspol l-au recunoscut în mod deschis încă din iulie 2025. Tarifele existente pentru populație nu mai acopereau costul real de producție. Cu toate acestea, tarifele la energia electrică pentru locuitori crescuseră deja cu 150% în martie 2025, o nouă majorare având loc la 1 aprilie a aceluiași an. Închipuitele autorități regionale au majorat din nou tarifele pentru anul 2026. Începând cu acest an, un kilowatt-oră (kWh) în regiunea nerecunoscută de nimeni costă 1,45 ruble locale (aproximativ 8 eurocenți). Totuși, chiar și după toate aceste scumpiri, prețul energiei electrice pentru locuitorii de pe malul stâng al Nistrului a fost menținut la acest nivel doar datorită subvențiilor de la buget.

În același timp, politicienii moldoveni au declarat în repetate rânduri că nu intenționează să revină la achiziționarea de energie electrică de la Centrala de la Cuciurgan (MGRES). Echipamentele sovietice ale centralei nu au mai fost modernizate de la construcția ultimelor două unități energetice, în anii ’80. Opt dintre cele zece unități energetice au fost construite între anii 1960 și 1974. Aceste echipamente învechite, din epoca sovietică, consumă o cantitate excesivă de gaze și au un randament scăzut, fapt inevitabil.

Pentru a genera un megawat-oră de energie electrică sunt necesari aproximativ 3-3,5 megawați-oră de gaze naturale. Luând în calcul prețurile combustibilului pe piață și logistica, experții estimează costul de producție la 200 de euro sau mai mult per megawat-oră. Acest lucru face ca această centrală electrică să fie necompetitivă, chiar și pe piața regională. Lipsită de gazul rusesc gratuit, instalația, odinioară salvatoarea bugetului transnistrean, a devenit o povară.

Cu scopul de a evita o nouă majorare a tarifelor la utilități pentru populație, pretinsele autorități de la Tiraspol au transferat diferența de cost asupra unui buget care se află deja în deficit. Pe parcursul a doi ani, 242 de milioane de ruble locale (aproape 13 milioane de euro) au fost transferate din bugetul local în conturile centralei electrice Moldavskaia GRES (MGRÉS). Practic, aceste fonduri subvenționează tariful pentru fiecare consumator. La tariful actual de 1,45 ruble per kWh, locuitorii din așa-zisa Transnistria plătesc semnificativ mai puțin decât costul real. Fără aceste transferuri bugetare, tarifele ar trebui majorate din nou – cu cel puțin câteva zeci de procente, dacă nu chiar mai mult. Prin urmare, separatiștii au ales să mențină prețurile la un nivel artificial de scăzut, apelând la un buget care se confruntă deja cu un deficit sever și cronicizat.

Această situație a pus în impas atât conducerea centralei electrice MGRES, cât și pretinsele autorități locale. Centrala nu mai generează venituri din exporturi și nici nu mai constituie o sursă de sprijin pentru buget. Piața internă este mult prea mică pentru a acoperi chiar și costurile de întreținere a instalației. Echipamentele sunt învechite, iar în regiune nu există capital disponibil pentru a investi în modernizarea centralei. Chișinăul a declarat în repetate rânduri că nu intenționează să reia achizițiile de la MGRES, întrucât, având în vedere prețurile actuale la gaze, energia electrică produsă la centrala de la Cuciurgan este mai scumpă decât cea importată din România. În plus, sancțiunile europene impuse grupului Inter RAO complică și mai mult orice eventuale aranjamente comerciale.

În contextul tuturor provocărilor cu care se confruntă centrala electrică, Ucraina a propus în repetate rânduri modalități de a sprijini GRES-ul moldovenesc (Centrala Electrică de Stat). În ianuarie 2025, președintele Volodimir Zelenski și-a exprimat public disponibilitatea de a trimite specialiști ucraineni la această unitate, pentru a o adapta la utilizarea unui alt tip de cărbune și pentru a-i spori semnificativ capacitatea de producție a energiei.

„Suntem pregătiți să trimitem o echipă de specialiști de-ai noștri, capabili să realizeze lucrările necesare la această centrală într-un timp foarte scurt. Dacă oamenii noștri merg acolo, centrala va putea, cu siguranță, să genereze doi gigawați, adică de zece ori mai mult decât este necesar”, a punctat Zelenski, în cadrul unei conferințe de presă comune cu președinta Republicii Moldova, Maia Sandu.

În februarie 2026, Zelenski a reiterat, încă o dată, disponibilitatea Ucrainei de a moderniza centrala electrică și de a furniza cărbune pentru Centrala Electrică de Stat Moldovenească (MGRЭС). Cu toate acestea, separatiștii Rusiei și investitorii ruși au respins aceste propuneri. Pretinsul președinte al așa-zisei Transnistria, milițianul securistoid Vadim Krasnoselski, a respins planul ucrainean, calificându-l drept o „variantă speculativă” și subliniind că modernizarea unei singure unități energetice ar dura mai mult de un an și ar costa peste 50 de milioane de euro. Poziția separatiștilor cu privire la modernizarea centralei rămâne neschimbată; orice demers care ar putea fi perceput ca fiind contrar intereselor Rusiei este inacceptabil pentru aceștia.

Drept urmare, centrala electrică continuă să funcționeze la o capacitate minimă, susținută de subvenții bugetare, în timp ce potențialul său de modernizare semnificativă rămâne nevalorificat în condițiile actuale. Centrala de la Cuciurgan (Moldavskaia GRES) a trecut de la statutul de principal contributor la bugetul transnistrean la cel de beneficiar permanent al fondurilor acestuia. Totuși, aceasta este doar o soluție provizorie; fără reluarea vânzărilor de energie electrică dincolo de malul stâng al Nistrului, centrala nu are un viitor sustenabil – iar restabilirea acestor vânzări la nivelul de odinioară este, în prezent, practic imposibilă. În lipsa gazului rusesc gratuit sau a unui amplu proces de modernizare, centrala este condamnată la o degradare lentă. Resursele alocate din bugetul deja tensionat al acestei regiuni nerecunoscute nu pot face altceva decât să amâne deznodământul inevitabil.

Preluarea textelor de pe cotidianul.md este permisă doar în limita a 300 de semne, cu obligativitatea indicării linkului direct către articolul original. Conținutul publicat este protejat de Legea 139 privind dreptul de autor și drepturile conexe. Preluarea integrală a materialelor se poate face exclusiv în baza unui acord prealabil cu redacția sau în cadrul unui abonament lunar.
Back to top button