EXCLUSIV Așa-zisa Transnistria își adâncește dependența față de holdingul monopolist ”Sheriff”. Separatiștii reduc cheltuielile pentru combustibil, dar au grijă ca ”Sheriff” să nu piardă nicio rublă

În 2027, pretinsele autorități separatiste ale așa-zisei Transnistrii intenționează să reducă cu aproximativ 35% cheltuielile pentru combustibil destinate vehiculelor ”oficiale” (în realitate, acolo nu e nimic oficial). Decizia a fost luată în cadrul unui proces riguros de optimizare bugetară. Totodată, aceasta va avea un impact direct asupra conglomeratului monopolist „Sheriff”, principalul furnizor de combustibil din regiunea nerecunoscută de nimeni pe plan internațional, conglomerat care controlează, de fapt, întreaga rețea locală de stații de alimentare.

Acest articol analizează motivele pentru care separatiștii reduc drastic achizițiile de combustibil, ce venituri ar putea pierde „Sheriff” în urma acestei decizii și modul în care pretinsele autorități de la Tiraspol intenționează să compenseze acest conglomerat monopolist pentru pierderile suferite.

Guvernul-fantomă de la Tiraspol subliniază că reducerea alocațiilor pentru combustibil și întreținerea vehiculelor este o măsură forțată, dar necesară.

„Optimizarea categoriilor de cheltuieli non-sociale rămâne un punct central al politicii noastre fiscale. Menținerea unui parc auto oficial este un domeniu în care se pot reduce costurile, fără a afecta direct plata salariilor sau obligațiile sociale”, a explicat Alena Ruskevich, pretinsul ministru local de Finanțe, cu privire la această decizie.

Poziția separatiștilor este că, având în vedere deficitul bugetar cronic și necesitatea de a prioritiza finanțarea sectorului social, toate cheltuielile ”administrative” trebuie supuse unor reduceri drastice. Autoturismele ”oficiale”, una dintre cele mai costisitoare categorii de cheltuieli pentru toate structurile închipuitei ”administrații” locale, au devenit o țintă principală a acestor reduceri.

De remarcat este faptul că, potrivit pretinsului prim-ministru local Alexander Rosenberg, limitele privind întreținerea autoturismelor oficiale și cheltuielile aferente combustibilului fuseseră deja reduse cu aproximativ 25% până în 2026. Cu toate astea, aceste standarde nu au fost formalizate din punct de vedere juridic; economiile au fost realizate exclusiv prin directive interne emise de fiecare așa-zisă instituție guvernamentală. Pornind de la această practică, se propune acum ca aceste măsuri să fie menținute și în anul următor și să fie incluse ”oficial” în bugetul local, cu reduceri și mai drastice.

Astfel, începând cu anul 2027, plafoanele pentru achiziția de combustibili și lubrifianți, precum și cheltuielile încadrate la categoria „întreținerea vehiculelor”, urmează să fie reduse cu 35%. Această reducere va viza nu doar achiziția directă de benzină și motorină, ci și costurile conexe, precum reviziile auto, reparațiile și procurarea de piese de schimb.

În esență, acest lucru presupune reglementări mai stricte privind utilizarea autoturismelor ”oficiale”. Planurile includ introducerea unor limite mai riguroase de parcurs, o supraveghere sporită pentru a garanta că mașinile sunt folosite exclusiv în scopurile pentru care au fost destinate, precum și o responsabilitate mai mare a pretinșilor șefi de ”instituții” în ceea ce privește aplicarea acestor restricții stabilite. Astfel de măsuri sunt în concordanță cu logica mai largă a politicii fiscale din ultimii ani, care a vizat reducerea costurilor ”administrative”.

Conform cifrelor din bugetul local pentru anul 2025, cheltuielile totale ale „autorităților” din așa-zisa Transnistria pentru întreținerea și exploatarea autoturismelor ”oficiale” s-au ridicat la aproximativ 117 milioane de ruble transnistrene (circa 6,1 milioane euro). Din această sumă, doar 9 milioane de ruble locale (530.000 euro) au fost alocate exclusiv pentru cheltuielile privind combustibilul.

Bugetul separatiștilor este structurat astfel încât fondurile alocate pentru „întreținerea vehiculelor oficiale” sunt cheltuite, în principal, pentru achiziționarea de combustibil. Fiecare închipuită ”instituție guvernamentală” emite ordine interne prin care autorizează procurarea de combustibil peste limitele stabilite, utilizând bani din această linie bugetară specifică. Astfel, separatiștii eludează propriile plafoane bugetare interne. În practică, se poate afirma că marea majoritate a sumei totale de 117 milioane de ruble transnistrene este cheltuită, în mod specific, pentru achiziționarea de combustibil.

Cei mai mari consumatori de combustibil din cadrul așa-ziselor structuri ”de stat” sunt pretinsul Minister al Apărării de la Tiraspol și diversele așa-zise agenții de securitate și de aplicare a ”legii”. Cheltuielile închipuitului Minister al Apărării, încadrate la categoria „întreținerea vehiculelor de serviciu”, se ridică la aproximativ 46 de milioane de ruble (2,47 milioane euro). Pe locul al doilea, în ceea ce privește consumul de combustibil, se află structurile de securitate și de aplicare a ”legii” ale pretinselor autorități separatiste, așa-zisele Ministerul Afacerilor Interne, Ministerul Securității de Stat, Procuratura și Comitetul de Investigații, care figurează ca o categorie separată și cheltuiesc 26 de milioane de ruble transnistrene (1,37 milioane euro) pentru transportul de serviciu. Pe locul al treilea se situează pretinsul Minister al Sănătății de la Tiraspol, care cheltuiește aproximativ 20 de milioane de ruble locale (1,05 milioane euro) pentru necesități legate de transport.

Reamintim că holdingul monopolist „Sheriff” este singurul furnizor major de combustibil din regiunea nerecunoscută de nimeni. Acesta operează o rețea de stații de alimentare care acoperă practic întreg teritoriu al regiunii separatizate de ruși. Așa-zisele ”instituții publice” își procură combustibilul, în principal, prin intermediul acestei rețele. Timp de un puhoi de ani, contractele ”guvernamentale” de achiziție a combustibilului au asigurat holdingului o sursă de venit stabilă și previzibilă.

Totuși, în contextul unei reduceri cu 35% a ”achizițiilor guvernamentale” de combustibil, acest holding monopolist riscă să piardă respectivul venit stabil. Conform estimărilor noastre preliminare, „Sheriff” ar putea pierde aproximativ 40 de milioane de ruble transnistrene (2,1 milioane de euro).

În același timp, pretinsele autorități compensează, de fapt, holdingul „Sheriff” pentru pierderile financiare suferite ca urmare a reducerii achizițiilor de combustibil de către ”stat”, prin implementarea unei alte măsuri cu adresă. Parlamentul-fantomă de la Tiraspol a elaborat amendamente la ”legea” zisă „Cu privire la achiziții în Republica Moldovenească Nistreană”, care ar institui, din punct de vedere ”legal”, mecanisme pentru achiziții „centralizate” și „comune”. Conform acestor modificări, practic toate achizițiile de bunuri și servicii finanțate de la bugetul ”de stat” ar trebui să se desfășoare exclusiv prin intermediul unui așa-zis „organ special autorizat”, aflat în subordinea închipuitului ”guvern” separatist. Pretinsele „administrații” locale și diversele ”instituții guvernamentale” și-ar pierde, în esență, capacitatea de a încheia contracte pe cont propriu.

Centralizarea achizițiilor a modificat pragul de acces al întreprinderilor la așa-zisele contracte guvernamentale. Pentru a participa la licitații, o întreprindere trebuie acum să furnizeze un volum foarte mare de bunuri, suficient pentru a satisface cerințele tuturor ziselor ”agenții guvernamentale” din fiecare raion al regiunii nerecunoscute de nimeni. Întreprinderile mici și mijlocii pur și simplu nu pot gestiona astfel de volume, întrucât nu dispun de capitalul de lucru necesar pentru a procura bunuri la o asemenea scară.

În așa-zisa Transnistria, o astfel de centralizare a procedurilor de achiziții va duce la transformarea holdingului „Sheriff” în principalul furnizor de bunuri și servicii pentru pretinsele autorități ale închipuitului ”stat”. Prin urmare, orice scădere a veniturilor companiei din vânzările de combustibil către structurile finanțate de ”stat” va fi compensată de extinderea prezenței sale în alte sectoare ale afacerilor ”statului”. Practic, aceasta echivalează cu o realocare a fondurilor bugetare; politrucii locali pur și simplu compensează holdingul pentru potențialele sale pierderi – alte detalii, AICI și AICI.

În cele din urmă, reducerea planificată cu 35% a achizițiilor de combustibil de către pretinsul ”stat” se dovedește a fi mai puțin o lovitură pentru holdingul Sheriff și mai degrabă o recalibrare de rutină a relației dintre „stat” și principalul său partener economic. După ce a pierdut aproximativ 40 de milioane de ruble transnistrene din veniturile garantate provenite din vânzările de combustibil, holdingul monopolist este compensat aproape imediat prin centralizarea achizițiilor. În prezent, practic toate așa-zisele ”contracte guvernamentale” vor fi gestionate printr-un singur pretins organism ”autorizat”, aflat sub egida închipuitei administrații de la Tiraspol, ceea ce blochează, de fapt, accesul oricui nu este capabil să gestioneze operațiunile de aprovizionare la nivelul întregii regiuni.

Astfel, tot ceea ce „Sheriff” pierde din combustibil va recupera prin furnizarea de articole de birotică, materiale de construcții și produse alimentare către pretinsele ”instituții ale statului”. Prin urmare, așa-zisa Transnistria nu își diminuează dependența de un singur holding, ci, dimpotrivă, o consolidează. Raționalizarea bugetară, care, teoretic, vizează economisirea fondurilor ”publice” – în practică întărește și aprofundează poziția monopolistă a holdingului „Sheriff”. Acest lucru transformă compania dintr-un furnizor privilegiat de combustibil într-un furnizor sistemic pentru aproape tot ceea ce necesită ”statul” nerecunoscut de nimeni.

În cele din urmă, reducerea cheltuielilor pentru combustibil pare mai degrabă un pretext pentru tăierea costurilor decât o optimizare veritabilă. Impactul real al centralizării achizițiilor ar putea afecta economia locală, iar economiile financiare realizate la combustibil nu îi vor ajuta cu nimic pe separatiști. Cu toate acestea, pretinșii oficiali de la Tiraspol sunt pe deplin conștienți că holdingul Sheriff nu este doar un simplu furnizor, ci un partener fundamental al regimului separatist. Prin urmare, orice pierdere suferită de companie în urma reducerii achizițiilor de combustibil este compensată imediat printr-o extindere a prezenței sale în alte segmente ale ”achizițiilor publice”.

Centralizarea ”achizițiilor publice” împiedică, în mod efectiv, întreprinderile mici și mijlocii să acceseze aceste fonduri, consolidând, în același timp, un monopol pentru un singur actor. Drept urmare, așa-zisa Transnistria nu face decât să-și adâncească dependența de „Sheriff”. În practică, această „raționalizare” bugetară echivalează cu o realocare a fluxurilor financiare în favoarea principalului partener economic al regimului separatist de pe malul stâng al Nistrului. Astfel de acțiuni demonstrează că separatiștii nu vor permite ca holdingul să piardă nici măcar o rublă de pe urma continuării existenței iluzorii a acestui ”stat” nerecunoscut de nimeni pe plan internațional.