EXCLUSIV Reintegrare discretă prin intermediul rafturilor din farmacii: cum trece așa-zisa Transnistria la medicamentele din Republica Moldova
Pretinsul guvern separatist al așa-zisei Transnistria intenționează să prelungească autorizarea pentru importul, vânzarea și utilizarea medicamentelor care nu au fost înregistrate în regiunea nerecunoscută de nimeni, dar care au fost aprobate de autoritățile competente din Republica Moldova. Prin această măsură, separatiștii recunosc că propriul lor registru de produse farmaceutice nu reușește să acopere cererea de pe piață și că negocierile cu Chișinăul, vizând o soluționare sistemică a problemei, nu au dus la niciun rezultat. În realitate, separatiștii aleg să renunțe parțial la propria „legislație” în favoarea deciziilor luate de autoritățile constituționale de la Chișinău.
Ce înseamnă acest lucru pentru pacienți și cum renunță așa-zisa Transnistria, în mod discret, la pretinsa „independență”? Aflați din cele ce urmează.
Conform unei propuneri aflate în prezent în atenția guvernului-fantomă de la Tiraspol, circulația medicamentelor care nu sunt incluse în așa-zisul registru ”de stat” transnistrean va rămâne permisă în așa-zisa Transnistria până la sfârșitul anului 2027, cu o singură condiție: punerea lor în circulație să fi fost autorizată de autoritățile moldovenești. Această prevedere a fost introdusă inițial în 2025 și rămâne în vigoare până la sfârșitul acestui an.
Formal, aceasta este o măsură temporară, în așteptarea unui acord cu pretinsul Minister de Externe de la Tiraspol privind includerea medicamentelor din zisul registru transnistrean pe lista produselor a căror importare în Republica Moldova este permisă. Totuși, aceste negocieri durează încă din 2018 și NU au adus, până în prezent, niciun rezultat pentru separatiști.
Amintim că așa-zisa Transnistria și Republica Moldova mențin sisteme separate de înregistrare de stat a produselor medicamentoase. Regiunea nerecunoscută de nimeni gestionează un așa-zis „Registru de stat al produselor medicamentoase de uz medical și al dispozitivelor medicale”. Includerea în acest registru constituie o condiție prealabilă pentru importul și comercializarea ”legală” a unor astfel de produse. Fără înregistrare, un produs este considerat a fi în circulație ilegală, cu excepția cazurilor prevăzute în mod specific.
Republica Moldova gestionează „Registrul de Stat al Medicamentelor” prin intermediul „Agenției Medicamentului și Dispozitivelor Medicale”. Înregistrarea se bazează pe cerințe care sunt aliniate progresiv la standardele Uniunii Europene. Registrul din Republica Moldova cuprinde o gamă mai largă de produse, incluzând numeroase articole europene și internaționale. Dacă un medicament nu a primit autorizație de punere pe piață în cadrul UE, acesta nu este inclus în registrul din Republica Moldova.
În așa-zisa Transnistrie, aceste medicamente nu erau înregistrate; în schimb, se acorda prioritate preparatelor produse în Federația Rusă și în Belarus, deși acestea sunt problematice. Majoritatea acestor produse NU sunt autorizate pentru a fi puse în circulație în UE, existând îngrijorări în rândul europenilor cu privire la eficacitatea lor. Pentru lanțurile de farmacii din așa-zisa Transnistria, achiziționarea unor cantități mari de medicamente din Rusia era avantajoasă, în principal datorită costului lor scăzut. În această regiune nerecunoscută, nimeni nu acorda atenție eficacității reale a medicamentelor.
Însă aceasta era situația înainte de începerea războiului rusesc din Ucraina. Odată ce Ucraina și-a închis frontiera cu regiunea nerecunoscută, importurile în așa-zisa Transnistrie au devenit complet dependente de hotărârile statuate la nivelul autorităților constituționale de la Chișinău. Acest lucru a marcat începutul unei noi etape în „problema medicamentelor” și a dus la reluarea negocierilor privind aprovizionarea cu produse farmaceutice.
Negocierile propriu-zise dintre autoritățile constituționale și separatiștii Rusiei se dovedesc a fi dificile, fără a se înregistra progrese tangibile. Partea moldovenească insistă ca sistemul său de reglementare, inclusiv reglementările din domeniul farmaceutic, să fie aplicat pe întreg teritoriul statului. Acest demers face parte dintr-o politică mai amplă, care vizează alinierea legislației naționale la standardele UE. Reprezentanții de la Chișinău afirmă în mod explicit că trebuie să existe norme unitare pentru autorizarea, distribuția, monitorizarea și controlul calității medicamentelor, norme care să se aplice și operatorilor economici cu sediul în așa-zisa Transnistria.
Separatiștii resping această poziție, solicitând ca medicamentele din propriul lor registru să fie incluse în cel al Republicii Moldova, ceea ce e de-a dreptul halucinant, sau să fie instituit un așa-zis „registru neutru”, o altă pandalie. Grupuri de lucru formate din experți se reunesc lunar, sub egida OSCE, pentru a face schimb de liste cu medicamente esențiale și pentru a discuta despre livrările care comportă un caracter umanitar, precum și despre supravegherea de laborator.
În ultimii patru ani, nu s-a ajuns la un acord de fond privind recunoașterea reciprocă a înregistrărilor medicamentelor, și cu atât mai puțin la crearea unui mecanism comun. Chișinăul își menține ferm solicitarea ca propriile standarde de reglementare să fie aplicate integral, în timp ce Tiraspolul nu a reușit să obțină „lista neutră de medicamente” pe care și-o dorea. Dialogul continuă, dar fără a produce rezultate concrete.
În cele din urmă, forțați de împrejurări, separatiștii au făcut o concesie unilaterală. Întrucât nu au reușit să ajungă la un acord privind recunoașterea propriilor medicamente în Republica Moldova, aceștia au decis să renunțe temporar la cerința înregistrării locale pentru medicamentele care sunt deja autorizate pentru import în Republica Moldova. Acest lucru a permis continuarea aprovizionării, fără a crea un conflict persistent cu propria lor ”legislație” internă. În același timp, Republica Moldova nu face nicio concesie, iar registrul său național rămâne singurul filtru extern care reglementează distribuția produselor medicamentoase pe întreg teritoriul țării.
În același timp, „legile” din Transnistria interzic în mod explicit „producția și vânzarea de produse medicale și farmaceutice care nu au fost supuse înregistrării de stat în cadrul republicii”. Excepțiile sunt permise doar prin ”acte legislative” specifice. Un astfel de act este în vigoare în prezent, iar prelungirea propusă, valabilă până la sfârșitul anului 2027, ar menține această prevedere.
Totuși, acest act creează o realitate duală. Conform „legii”, pretinsul registru local al medicamentelor rămâne obligatoriu, însă cerințele acestuia pot fi ocolite prin utilizarea unui produs echivalent, înregistrat în registrul oficial din Republica Moldova. Acest lucru facilitează aprovizionarea regiunii nerecunoscute de nimeni, în condițiile în care importurile sunt controlate de autoritățile constituționale de la Chișinău. În același timp, însă, acest fapt lipsește de sens existența pretinsului „Registru de stat al medicamentelor de uz medical și al dispozitivelor medicale” din așa-zisa Transnistria.
Pentru pacienții obișnuiți, consecințele unor astfel de decizii luate de politrucii de la Tiraspol sunt cât se poate de concrete. Multe medicamente, care anterior necesitau perioade lungi de așteptare până a deveni disponibile, pot fi acum comercializate legal, cu condiția să fi fost deja aprobate de autoritățile constituționale din Republica Moldova. Acest lucru este deosebit de important în cazul tratamentelor oncologice, al antibioticelor și al medicamentelor pentru afecțiuni cronice.
În același timp, scade riscul unor penurii acute de medicamente în farmaciile din așa-zisa Transnistria, iar medicii capătă acces la o gamă mai previzibilă și verificată de produse farmaceutice. Pe de altă parte, inevitabil, crește dependența de deciziile luate la Chișinău, întrucât registrul din Republica Moldova servește, în fapt, drept filtru pentru produsele care pot fi achiziționate pe malul stâng al Nistrului. Deși pretinsele autorități de la Tiraspol responsabile de supravegherea sectorului farmaceutic rămân, formal, în funcție, rolul acestora se reduce tot mai mult la punerea în aplicare, din punct de vedere tehnic, a unor decizii deja adoptate în Republica Moldova.
Pe termen scurt, acest aranjament pare pragmatic, întrucât rafturile farmaciilor rămân aprovizionate, iar spitalele primesc medicamentele necesare. Din perspectivă strategică, însă, el consolidează o situație în care pretinsul sistem de reglementare local funcționează doar în măsura în care acest lucru este permis de către autoritățile Republicii Moldova. În esență, piața transnistreană acceptă deciziile luate de Republica Moldova drept temei suficient pentru circulația produselor farmaceutice. Și asta este o realitate de necontestat.
Prelungirea acestui aranjament până la sfârșitul anului 2027 menține în vigoare aceste reguli pentru încă un an. Separatiștii sunt nevoiți să abordeze problema accesului la medicamente nu prin consolidarea propriei „independențe”, ci prin renunțarea parțială la propriile reguli și ”legi” în favoarea celor ale Republicii Moldova. Astfel, prin intermediul rafturilor din farmacii și al depozitelor de aprovizionare ale spitalelor, regiunea separatistă se aliniază treptat la reglementările pe care Chișinăul le consideră aplicabile la nivel național.
Așa-zisul „Registru de stat al medicamentelor de uz medical și al dispozitivelor medicale” din așa-zisa Transnistria devine, în realitate, o simplă fațadă, întrucât toate deciziile privind utilitatea medicamentelor sunt luate, în prezent, la Chișinău. Are loc o reintegrare discretă, de data aceasta, prin intermediul simplului ambalaj al medicamentelor.
