EXCLUSIV Separatiștii din așa-zisa Transnistria își ascund corupția sub masca măsurilor ”anticriză”. Privilegiile unui grup restrâns sunt transformate în ”lege”. Detaliile
La sfârșitul lunii octombrie, guvernul-fantomă de la Tiraspol a aprobat un pachet de așa-zise modificări legislative care ridică o serie de măsuri-cheie „anticriză” la rangul de ”legislație” permanentă. Aproximativ zece astfel de măsuri – care, anterior, erau prelungite periodic, la fiecare 6–12 luni – vor fi acum integrate oficial în diverse ”acte normative”, devenind permanente.
Ce riscuri de corupție se ascund în spatele acestor așa-zise „măsuri de sprijin” și cum intenționează separatiștii să supraviețuiască într-o stare de criză perpetuă? Aflați din cele ce urmează.
De câțiva ani, economia așa-zisei Transnistria funcționează într-o stare de „urgență” perpetuă. Facilitățile fiscale temporare, subvențiile pentru credite, amnistierile pentru proiectele de construcții și concesiunile acordate cu adresă pentru anumite întreprinderi au servit, multă vreme, drept mecanism standard de supraviețuire pentru această enclavă separatizată de trupe rusești de ocupație.
Principalul neajuns al acestor măsuri anticriză consta în faptul că necesitau reînnoirea la fiecare 6 sau 12 luni – un proces care presupunea aprobări separate din partea diverselor „organe de stat” și crea o povară ”administrativă” suplimentară. În prezent, pretinsele autorități de la Tiraspol au decis să formalizeze aceste mecanisme în așa-zisa legislație locală pe termen lung, eliminând astfel necesitatea unor reînnoiri periodice.
Majoritatea măsurilor anticriză vor fi consolidate în cadrul ”legii” existente, „Cu privire la măsurile de sprijin din partea statului și la măsurile menite să minimizeze impactul negativ al factorilor economici externi”. Această ”lege” este concepută pentru a prelua prevederi temporare din alte patru ”legi” aflate în prezent în vigoare. Măsuri precum creditele subvenționate pentru afaceri, amnistia pentru proiectele de construcții, procedurile simplificate de utilizare a terenurilor, compensarea costurilor pentru utilități și raportarea bugetară lunară sunt reunite în acest ”act normativ” unic. Aceste măsuri, considerate anterior temporare, vor rămâne acum în vigoare pe o perioadă nedeterminată.
Măsurile temporare, introduse ca răspuns specific la criza energetică și la instabilitatea economică, devin elemente permanente în regiunea nerecunoscută de nimeni pe plan internațional. Regulile care guvernează întreaga economie, bugetul și viața cotidiană a locuitorilor de pe malul stâng al Nistrului sunt modificate. Ce fel de măsuri de „sprijin” au instituționalizat separatiștii? Le vom explica pe rând în cele ce urmează.
Creditarea preferențială este disponibilă prin intermediul băncilor locale, la o rată a dobânzii anuale de 3%. Aceasta se aplică sectoarelor industrial, construcțiilor, agriculturii și turismului, precum și școlilor private și fermierilor individuali. Această rată este semnificativ mai mică decât rata pieței, care variază, de regulă, între 6% și 12% per an. Anterior, această măsură era privită ca un instrument anticriză – justificat de necesitatea unui sprijin de urgență –, însă în prezent devine o componentă permanentă a ”sistemului financiar”. Cu toate acestea, accesul la o astfel de rată este limitat la proprietarii de afaceri care au primit aprobarea unei așa-zise ”comisii guvernamentale speciale”.
Amnistia în construcții. Acest mecanism legalizează construcțiile realizate cu încălcarea reglementărilor și scutește persoanele fizice și juridice de amenzile impuse de închipuitul ”stat”. De regulă, astfel de măsuri sunt aplicate ca acțiuni punctuale, menite să soluționeze probleme acumulate în timp. Includerea unei amnistii în ”legislația” de bază o transformă, însă, într-un mecanism permanent. Astfel, devine posibilă realizarea de construcții cu încălcarea ”legislației” locale, fără ca autorii acestora să riște vreo sancțiune din partea așa-zisului ”stat”.
Înregistrarea simplificată a terenurilor. Acest mecanism accelerează procesul de transfer al terenurilor destinate construcțiilor sau utilizării agricole. El permite noului proprietar să evite verificările privind solvabilitatea și elimină supravegherea suplimentară din partea pretinselor autorități de reglementare. Un antreprenor trebuie doar să prezinte ziselor autorități locale un plan privind utilizarea preconizată a unui eventual teren, urmând să obțină acces la proprietate în termen de 30 de zile calendaristice.
Compensarea diferenței de tarif la utilități reprezintă singura măsură de sprijin disponibilă pentru populație. Aceasta contribuie la limitarea creșterii costurilor cu utilitățile pentru publicul larg și pentru anumite întreprinderi. Atâta timp cât aceste prevederi au avut un caracter temporar, nici persoanele fizice, nici întreprinderile nu au putut avea certitudinea stabilității tarifelor la utilități. Prin consacrarea ”legislativă” a acestei măsuri pe o bază permanentă, pretinsul ”stat” își asumă obligația continuă de a subvenționa o parte din costul de piață al acestor servicii.
Raportare bugetară lunară la toate nivelurile. Acest mecanism a introdus obligația ca șefii pretinselor instituții guvernamentale să raporteze lunar stadiul bugetelor aferente. Toate veniturile și cheltuielile sunt monitorizate de așa-zisa administrație publică. Pe baza informațiilor primite în fiecare lună, guvernul-fantomă de la Tiraspol poate identifica fondurile disponibile care pot fi realocate pentru a acoperi plata salariilor angajaților din ”sectorul public” și plata pensiilor pentru pensionari.
Până acum, politrucii separatiști au prezentat toate aceste măsuri drept un răspuns la grava criză economică de pe malul stâng al Nistrului. În prezent, acestea sunt scoase din sfera măsurilor de urgență, cu caracter excepțional, și integrate în ”legislația” locală pe o bază permanentă. Cu toate acestea, majoritatea măsurilor în cauză au un revers al medaliei: creează riscul unei corupții persistente și al unei abordări selective în stabilirea beneficiarilor asistenței ”de stat”. Explicăm în cele ce urmează.
Împrumuturile preferențiale, cu o rată a dobânzii de 3%, sunt disponibile doar pentru proprietarii de afaceri care obțin aprobarea pretinselor autorități locale. Toți ceilalți solicitanți de credite trebuie să opereze în condițiile pieței. Acest lucru creează un acces inegal la capital și determină ce proiecte sunt dezvoltate. Pentru unii fermieri și întreprinderi mici, aceasta reprezintă o oportunitate; pentru alții, constituie o sursă suplimentară de presiune din partea închipuitului ”stat” inventat de ruși.
Amnistia în domeniul construcțiilor și simplificarea procedurilor legate de terenuri pot contribui la accelerarea anumitor proiecte agricole sau de construcții. În același timp, însă, acestea sporesc riscul de corupție. Acest lucru se datorează faptului că deciziile privind alocarea terenurilor sunt luate de pretinsele autorități locale – ”funcționarii” au libertatea de a aproba sau de a respinge o cerere, indiferent dacă aceasta provine de la un om de afaceri sau de la un simplu cetățean. Amnistia în construcții și procesele simplificate de înregistrare a terenurilor permit accelerarea sau, dimpotrivă, blocarea selectivă a acestor proceduri. Un astfel de mecanism creează condiții ideale pentru corupție și pentru extorcarea de bani de către funcționarii corupți (și asta se întâmplă în cea mai săracă regiune a Europei).
Cu atât mai mult în cazul așa-zisei Transnistrii nerecunoscute de nimeni. chiar și un mecanism aparent inofensiv de compensare a diferenței dintre tarifele pentru utilități duce la corupție la nivel ”guvernamental”. Decizia de a compensa întreprinderile pentru această diferență de tarife nu este automată; dimpotrivă, se ia o hotărâre separată pentru fiecare întreprindere în parte. Pentru a fi eligibilă, o întreprindere trebuie să depună un set de documente care să demonstreze modul în care criza economică riscă să îi blocheze activitatea de producție. După examinarea întregii documentații, o așa-zisă ”comisie specială” decide dacă acordă sau nu compensații întreprinderii respective.
În ansamblu, transformarea tuturor acestor instrumente anticriză în elemente permanente orientează regiunea către un model de gestionare directă („manuală”) – un model care implică un risc ridicat de corupție, întrucât se bazează pe excepții de la regulile stabilite și pe acordarea unor compensații ad-hoc. Un astfel de model funcționează doar atât timp cât există suficiente resurse bugetare. Odată ce aceste resurse devin limitate, sistemul trebuie fie menținut în detrimentul altor cheltuieli, fie eliminat treptat. Ambele scenarii vor duce, în mod inevitabil, la tensiuni sociale.
Situația este complicată și mai mult de faptul că însăși criza economică este de durată la Est de Nistru, ba chiar se adâncește de la o lună la alta. Instabilitatea aprovizionării cu gaze, dependența de sprijinul extern și baza limitată de resurse interne nu pot fi probleme pe termen scurt. Prin urmare, pe lângă modificările aduse ”legii” zise „Cu privire la măsurile de sprijin din partea statului și măsurile menite să minimizeze impactul negativ al factorilor economici externi”, politrucii separatiști elaborează opt noi ”proiecte de lege” distincte, care conțin măsuri anticriză suplimentare.
Noile „măsuri de sprijin” vor viza impozitul pe profitul întreprinderilor, sectorul farmaceutic, autorizarea anumitor tipuri de activități, resursele din subsol, accizele, tarifele vamale, combaterea spălării banilor și creditarea consumatorilor. Separatiștii nu au dezvăluit încă detalii cu privire la „măsurile de sprijin de stat” aflate în prezent în pregătire. Se preconizează că noile reglementări, care cuprind opt legi diferite, vor intra în vigoare până la sfârșitul acestui an.
Judecând după toate aceste schimbări, este clar că nici chiar separatiștii nu mai anticipează o revenire la condițiile anterioare; în schimb, se pregătesc pentru o criză economică prelungită. Măsurile temporare de combatere a crizei au devenit, de fapt, permanente, fiind integrate în așa-zisă ”legislație” locală pe termen nedeterminat.
Pentru viitorul regiunii nerecunoscute de nimeni, acest lucru înseamnă că un model bazat pe scutiri constante, privilegii speciale și compensații îi va contura economia și sfera socială în următorii câțiva ani. Pretinșii oficiali locali nu mai așteaptă încheierea crizei; dimpotrivă, încearcă să obțină beneficii maxime de pe urma acesteia. Altfel, aceste „măsuri anticriză” destinate mediului de afaceri nu ar fi aplicate selectiv (în special către afacerile holdingului monopolist ”Sheriff” – ele s-ar aplica, de fapt, tuturor, fără nicio excepție.
